Umblă vorba prin târg că unui aşa – zis apărător al drepturilor salariaţilor i s-ar fi făcut de preamărire. Mai în glumă, mai în serios, un culegător de scame de pe sacou i-ar fi spus că tare bine i-ar şedea pe scaunul de şef al instituţiei unde lucrează şi băiatul nostru a şi luat-o în serios.

Repede – repede, ar fi pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe mai – marele în grad să spună că ar fi onorat să conducă instituţia. Interlocutorul a rămas fără glas şi puţin a lipsit să nu se înece cu vorbele pe care tare ar fi vrut să le rostească, dar nu îl lăsa diplomaţia. Şi asta nu numai pentru că nu s-a gîndit să-l schimbe pe Tanda cu Manda, dar, spun sursele noastre, nici dacă Tanda ar fi ultimul om din firmă nu l-ar cocoţa în fotoliul de director.

Şi uite aşa personajul s-a făcut de băcănie şi a ajuns ciuca bătăilor de joc ale colegilor lui.