Când crezul în menirea ta nu a murit, se poate orice!

COPERTA copy (1)Când pasiunea este vie, când crezul în menirea ta nu a murit, se poate orice. Se poate demonstra faptul că educația nu este specifică numai școlii, se poate arăta lumii dragostea față de meserie, se poate arăta oamenilor dragostea față de oameni. Cred că enumerarea superlativelor și a aprecierilor poate continua. Dar să o luăm metodic…

Ușa biroului meu a vibrat ușor în urma unei bătăi scurte, semn că dincolo, pe hol, cineva aștepta să intre. L-am îndemnat cu o voce baritonală. Eram puțin nedumerit, pentru că la ușa camerei unde muncesc nu bate nimeni, lumea intră când vrea. Așa mi s-a părut firesc. Unii spun că nu e bine, dar așa văd eu lucrurile. De aceea, spun eram mirat foarte de lucrul ăsta. Era limpede că este cineva din afară, dar nici nu fusesem anunțat că aștept o vizită. Un domn s-a ivit în fața mea cu un plic în mână…

– Știtți, avem o invitație pentru dumneavoastră pentru școala de vară….

– Vă mulțumesc frumos, am zis eu și l-am invitat să se așeze.

Am povestit scurt, am aflat că este din Giurgiu, orașul unde am făcut liceul, mi-a mărturisit că este profesor de istorie și cât de mândru este că face asta în Hunedoara, leagănul poporului român. Ne-am apropiat foarte repede, eu așa am simțit, și am povestit repede-repede, parcă vroiam să învingem timpul, să spunem și să ne spunem cât mai multe despre locurile pe care le cunoașteam deopotrivă.

Sigur, am vorbit și despre copii, despre școală și despre tinerii care sunt gata să absoarbă informația precum un burete uscat apa. Mai spunea, domnul profesor, că nu poți păcăli ușor sufletele tinere, uneori chiar deloc, pentru că ele simt imediat prefăcătoria. Și ce bine este să fie așa. De aceea, în relația cu elevul, cu tinerii, este foarte important ce-i oferi și, mai ales, cum. E o tragedie să oferi înțelepciune fără respect. Oare se poate asta!? Habar nu am. Dar să revin în matcă.

Profesorul de istorie, observând cum evoluează lumea în jurul nostru, văzând cât de greu și de puțin se mai citește informația pe hârtie, a decis să facă ceva. Și a făcut. A făcut pe facebook pagina Lecția de istorie. Scrie zilnic aici despre importanța zilei respective, despre cum a fost marcată ziua în cauză de-a lungul istoriei. A plecat și am rămas cu gândul la el. Deci, se poate, totul este să vrem și să știm ce alegem. Felicitările mele, Domnule Profesor.

Atât vreau să mai spun, era îmbrăcat modest, gesturile calculate trăda un om obișnuit să relaționeze cu oamenii, iar ochii și fața lui dovedeau că am în fața mea un suflet nobil.

http://www.terteci.ro/un-profesor-hunedorean-preda-istorie-pe-facebook/ 

Este vorba despre domnil profesor Viorel GUȚU, din municipiul Hunedoara. Pentru exemplul puternic oferit, vă propunem să ne întâlnim cu acest om extraordinar și să-i spunem asta, că e minunat, că suntem mândri de el și că îl susținem, fie chiar și moral, în demersul său. Sâmbătă, 14 februarie 2015, ora 11.00, domnul profesor Viorel Guțu vine să îl cunoaștem. Aveți ocazia să îl priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.

Despre proiectul „Premianții fără premii”

E vremea să facem ceva.

A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.

Probabil vă întrebați cine sunt acești premianți și de ce nu au premii. Ei sunt oamenii de lângă noi pe care toți îi văd și nimeni nu-i „ascultă”. Tăcuți duc România mai departe. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor fără ca ei să fie cunoscuți. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi. Nu vor premii, nu au primit, nu știu că munca lor e prețuită de ceilalți și de aceea trebuie să le spunem asta.

Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi necunoscuţilor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.

Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.

 

COMUNICAT DE PRESĂ

PREMIANȚII FĂRĂ PREMII – ediția a 53-a