Legendele cetăţii Devei, fortăreaţa care nu a putut fi cucerită

978x0Veche de aproape şapte secole, cetatea Devei a uimit de-alungul vremii istorici şi cronicari celebrii. A fost considerată una dintre fortăreţele de necucerit, fiind un obiectiv strategic pentru apărarea Transilvaniei.
În secolul XVII, istoricul Evilya Celebi, unul dintre celebrii cronicari din istoria Imperiului Otoman, descria cetatea Devei ca pe un fort fără puncte de slăbiciune. „O solidă fortăreaţă dificilă şi tare pe o stâncă abruptă, care îşi înalţă capul până la creştetul cerului, pe marginea fluviului Mureş, căreia din nicio parte neputându-i-se pregăti minarea, nu este cu putinţă de a fi cucerită în niciun fel. Numai dacă va fi luată prin asediu, din cauza foamei, prin predare. Cu toate că fluviul Mureş are un debit îmbelşugat, nici din partea aceea nu există cetatea devei (2)nicio teamă. Forma o are în cinci colţuri cu donjon, turnuri şi creneluri, iar pe bastioanele sale stau tunuri bombardiere, împodobindu-le ca acele de arici. În Ţara Ardealului nu există o altfel de cetate înaltă, o cetate de fortăreaţă întărită, ca şi când cetatea ar fi fost creată de însăşi mâna forţei. Toate casele sale sunt palate ca nişte cetăţii, decorate cu sticlă şi cărămidă multicoloră. Ferestrele dau înspre fluviul murş şi se apără reciproc. Oraşul de jos de pe malul Mureşului de asemenea este foarte împodobit şi înfloritor, plăcut încheiat, fiind înfrumuseţat cu mai multe biserci magnifice. Cuprinde 1.000 de case împodobite”, relata Evilya Celebi, în Cartea Călătorilor. Scrierile cronicarului otoman au fost traduse de istoricul Aurel Decei şi publicate de acesta în anul 1970, în Sargeţia, sub titlul „Extrase din istoricii turci privind judeţul Hunedoara în anii 1659, 1660 şi 1661”. Autorul turc din secolul XVII mai relata că petrecerile care aveau loc în cetate erau acompaniate cu salve de tun.
cetatea devei (19)Putea rezista invaziilor prelungite
Giovanandrea Gromo, sfetnic şi expert militar al regelui Sigismund, o descria, de asemenea, în secolul XV, ca pe un fort de neînvins. „În mijlocul văii către Lipova pe un munte înalt şi liber din toate părţile, se află foarte întărita Deva, socotită una din cele mai importante fortăreţe din acest regat, deoarece este cea mai periculoasă strâmtoare din toate, unindu-se la ea toate cele trei căi prin care turcul are imediat acces la intrare. O dată ea fiind cucerită, se deschide drum liber pentru întreaga provincie, iar aceasta rezistând va distruge orice armată mare care ar îndrăzni să treacă. Cetatea este de neînvins, fiind stăpână pe un râu aşa important, care este apropiat, deoarece pe nicio altă cale nu se poate ajunge pe munte. Este aprovizionată întotdeauna cu tot ce este nevoie ca să susţină orice asediu puternic pentru trei sau mai mulţi ani şi are avantajele râului şi a pădurilor învecinate şi a munţilor, pentru a fi ajutată şi a se salva”, relata Giovanandrea Gromo, potrivit istoricul Ioan Andriţoiu, autor al cercetării, „Deva şi împrejurimile ei în secolele IV – XIV”, publicată în revista Sargeţia, din 1969.
cetatea devei (155)Cetatea Devei este atestată din secolul al treispezecelea. A fost ridicată pe un deal al Munţilor Poiana Ruscăi, deasupra Văii Mureşului şi a Devei, iar de pe meterezele ei se deschide panorama Munţilor Apuseni. Pe dealul cetăţii au fost descopeite urmele unor aşezări din Epoca fierului, dar şi rămăşiţele unor locuinţe dacice şi ale unui castru roman. Cetatea a aparţinut şi lui Ioan de Hunedoara, iar în secolele XV – XIX a intrat pe rând în proprietatea unor principi şi a statului. A fost distrusă de o explozie, care a avut loc în 13 august 1849, la depozitul de muniţii. „O legendă atribuie un caracter romantic distrugerii cetăţii. Povestea spune că, deoarece soţia prea frumoasă a soldatului şef al depozitului de muniţii l-a înşelat pe acesta cu un ofiţer din cetate, soţul gelos şi înşelat, pentru a-şi pedepsi soţia necredincioasă, provoacă explozia magaziei, iar cetatea a fost aruncată în aer, prinzând în dărâmăturile ruinei pe cei doi vinovaţi”, scria Octavian Floca, în Ghidul judeţului Hunedoara, publicat în 1969.
În prezent, cetatea Devei se află în proces de restaurare a incintelor exterioare, finalizarea proiectului fiind programată pentru vara acestui an.