Ziua de vineri 6 iunie 2015 va rămâne în istorie ca fiind prima în care un prim-ministru în funcţie al României este chemat în fata justiţiei, sub acuzaţia de fals în inscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, spalare de bani şi conflict de interese.

În orice ţară democratică, o astfel de situaţie ar duce la o demisie de onoare a celui pus sub acuzare, indiferent dacă se consideră sau nu vinovat. Rămânerea în funcţie a unui prim-ministru acuzat de fapte de o asemenea gravitate este o piatră de moară atârnată la gâtul ţării pe care o guvernează, iar orice zi în plus petrecută în fotoliul de premier, aduce ţării prejudicii de imagine catastrofale. Orice premier raţional, care pune interesul ţării sale înaintea interesului său personal, şi-ar înainta imediat demisia. Însă când aceste lucruri se întamplă în România, premierul se numeşte Victor Ponta, iar partidul condus de el este PSD, şi reacţiile politice se încadrează în tiparul cu care PSD ne-a obişnuit în ultimii ani, atunci când reprezentanţi de seamă ai partidului s-au confruntat cu grave acuzaţii de încălcare a legii.

Să ne întoarcem puţin în timp şi să ne amintim acuzaţiile ce i se aduceau lui Ion Iliescu, actualul preşedinte de onoare al PSD, cu privire la victimele Revoluţiei din 1989 şi ale mineriadelor din anii ’90. Prin grija colegilor săi parlamentari, Ion Iliescu a fost imunizat total împotriva justiţiei, astfel că nu a putut fi niciodată cercetat pentru faptele de care era acuzat. Iar odată cu asigurarea protecţiei lui Ion Iliescu, parlamentarii au avut grijă ca prin legile votate să-şi asigure şi propria lor imunitate în faţa justiţiei.

În 1997 parlamentarii PDSR (denumirea de atunci a actualului PSD), aplicau pentru prima dată strategia scutului comun pentru protejarea unui coleg acuzat de coruptie, respingând de mai multe ori cererea de ridicare a imunităţii parlamentare a deputatului Gabriel Bivolaru. Mai mult chiar, conducerea partidului de atunci, în frunte cu Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu şi Miron Mitrea, s-a deplasat la parchet pentru a-l susţine, o acţiune care cu greu poate fi catalogată altfel decât o încercare de influenţare a justiţiei. În 2004 Gabriel Bivolaru a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare.

În 2008 Adrian Năstase şi Miron Mitrea au beneficiat şi ei de scutul anti-justiţie făcut de colegii lor parlamentari. În cele din urmă, datorită presiunii opiniei publice, Adrian Năstase şi Miron Mitrea au ajuns în faţa judecătorilor, primind pedepse de închisoare cu executare.

În 2011 am fost martorii celui mai grotesc spectacol politic oferit de PSD pe tema scutului împotriva justiţiei. Conducerea PSD, în frunte cu Victor Ponta şi Adrian Năstase, şi-a dat întâlnire pentru o poză de grup pe scările sediului organizaţiei PSD Argeş, într-un gest de “solidaritate” cu preşedintele organizaţiei locale, acuzat de deturnare de fonduri europene spre propriul buzunar. Constantin Niculescu avea să fie condamnat 4 ani mai tarziu la 7 ani şi 8 luni de închisoare cu executare.

În ultimii ani, în special de-a lungul prelungitei tentative de a scăpa de aducerea în faţa completului de judecată a aliatului lor politic, Dan Voiculescu, condamnat în 2014 la 10 ani de închisoare cu executare, PSD şi-a adus aminte de metodele aplicate cu succes de mentorul lor politic, Ion Iliescu. Atunci când nu poţi să plasezi un inculpat mai presus de lege, faci în aşa fel ca legea să fie plasată mai prejos decât inculpatul. Aşa au apărut, ca din senin, numeroase propuneri legislative privind amnistierea sau prescrierea unor fapte penale, menite a-i salva pe cei care erau deja condamnaţi sau riscau să fie condamnaţi.

Ţinând cont de tot acest trecut, nu cred că a surprins pe nimeni reacţia PSD la acuzaţiile aduse de DNA liderului lor Victor Ponta, la fel cum nu a surprins pe nimeni scutul anti-justiţie făcut de senatorii PSD zilele trecute pentru salvarea lui Dan Şova. Protejarea “nevinovaţilor” Victor Ponta şi Dan Şova nu face decât să continue tradiţionala “solidaritate” pesedistă de sorginte iliesciană, manifestată şi în cazurile pe atunci “nevinovaţilor” Gabriel Bivolaru, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Dan Voiculescu sau Constantin Niculescu. Rămâne doar să aflăm care va fi modul în care PSD va decide să îşi manifeste această “solidaritate”: Ponta mai presus de lege sau legea mai prejos de Ponta? Altfel spus, vom asista la o blocare în Parlament a cererii DNA de aducere a lui Victor Ponta în faţa justiţiei sau la un nou asalt parlamentar pesedist împotriva Codului Penal?

Iar până când liderii PSD vor soluţiona dilema cu care se confruntă în aceste zile, noi putem încerca să aflăm răspunsul la o altă întrebare: de ce atunci când un lider PSD are o problemă cu Justiţia, PSD se solidarizează cu inculpatul şi nu se solidarizează cu Justiţia?

Marius Ceteraş, prim-vicepreşedinte PNL Alba

ziarulunirea.ro

[slideshow_deploy id=’13842′]