Oraşul Aninoasa s-a aliniat normelor legale privind lourile speciale pentru picnic şa că, localnicii care vor să iasă la grătar au de acum două spaţii special amenajate.

Unul este la Cabana Anena, iar cel de-al doilea în incinta fostei exploatări miniere, unde  au fost montate grătare de fier încorporate în beton, cu vatră de foc, mese şi bănci, dar şi coşuri de gunoi sau apă curentă. Aşa că, în cle din urmă, fosta unitate extractică şi-a găsit oarecum utilitatea, asta deşi proiectul privind amenajarea unei mine – muzeu pe amplasamentul defuntei unităţi miniere a picat.

În schimb, Valea Jiului a ratat şansa de a avea prima mină – muzeu din România, un proiect evaluat la 2,2 milioane de dolari, finanţat de Banca Mondială. După ce s-au cheltuit vreo 3,2 milioane de lei, proiectul s-a blocat, iar bugetul local nu poate suporta în niciun caz cheltuielile.

Aninoasa este primul şi singurul oraş din România care şi-a declarat în instanţă insolvenţa. Datoriile extrem de mari, peste puterea financiară a bugetului local, au împins localitatea în faliment, de unde a ieşit relative recent cu ajutorul unui administrator special numit de instanţă. Puţini sunt, însă, cei care mai ştiu că micuţa localitate minieră a avut şansa reală de a transforma un obiectiv economic închis pe criterii de neperformanţă – Mina Aninoasa – într-un obiectiv turistic menit să atragă bani la bugetul local.

Mina Aninoasa a fost închisă în urmă cu aproximativ şase ani, din cauză că nu mai era rentabilă. A intrat într-un amplu program de conservare, iar, în locul ei, administraţia locală şi- a propus să amenajeze prima mină muzeu din România, unde să se poată practica turismul subteran. Banca Mondială a studiat în amănunţime proiectul, de care a fost interesată, şi l-a aprobat spre finanţare pe fonduri nerabursabile. Mai mult decât atât, tot organismul  internaţional urma să suporte toate cheltuielile de funcţionare timp de doi ani. Proiectul de ecologizare a Minei Aninoasa şi transformare a unei părţi în muzeu a fost evaluat la 2,2 milioane de dolari şi ar fi trebuit să fie finanţat în proporţie de 85% de Banca Mondială, în timp ce Guvernul României avea o cotă de 15%. Conform proiectului, muzeul subteran urma să se întindă pe o suprafaţă de două hectare şi era amenajat exact ca o veritabilă mină: cu utilaje, vagoneţi şi lămpaşe. S-au executat lucrări în valoare de aproximativ 3,2 milioane de lei, bani care au fost înghiţiţi de ecologizarea fostului perimetru minier, precum şi de reabilitarea clădirilor exterioare care erau cuprinse în mina – muzeu, respectiv casa maşinii de extracţie cu maşina de extracţie, două hale care au aparţinut unităţii miniere, fosta staţie de salvare minieră, tunelul care ducea minerii de la sala de apel până la puţul principal.

Numai că finanţarea s-a oprit, după ce Guvernul nu şi-a mai achitat contribuţia convenită. Investiţia ar putea fi continuată, dacă edilii ar găsi banii necesari, însă administraţia a spus în numeroase rânduri că este exclus să găsească atâţia bani, în actualele condiţii de recesiune economică.

[slideshow_deploy id=’13835′]