Ortografierea structurilor din titlul articolului – i-ţi/îţi şi vre-o/vreo – nu ar trebui să ridice probleme pentru niciun vorbitor de limba română, având în vedere că sunt legate de noţiuni lingvistice elementare, pe care le învaţă orice elev, încă din clasele primare.

Cu toate acestea, în diverse situaţii de comunicare scrisă, inclusiv pe internet, mulţi ignoră regulile şi utilizează cratima exact atunci când nu ar fi cazul.

Mai clar, întotdeauna, îţi şi vreo se scriu într-un cuvânt. Îţi este forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal de persoana a doua (tu) – ţie, îţi, ţi, iar vreo poate avea valoare de adverb (de exemplu, vreo doi/două = câţiva/câteva) sau de pronume nehotărât, dacă apare în formă articulată – vreunul/vreuna (cu sensul unul, cineva, oarecine).

Un alt mijloc de control sau modalitate de a reţine logic ortografierea corectă este şi acela că se foloseşte cratima atunci când se rostesc împreună două părţi de vorbire diferite, pentru a marca diferenţierea lor morfologică. Dar i– şi vre-, luate separat, nu înseamnă nimic. De exemplu, într-un context precum “Vreau să-ţi spun vreo două vorbe”, cratima se foloseşte deoarece substituie vocala î-, din pronumele personal îţi, iar să este conjuncţie.

În privinţa rostirii formelor vreun/vreo, trebuie precizat că se poate face în tempo lent, auzindu-se clar două silabe (se pronunţă vre-un/vre-o) sau în tempo rapid, cu –e- semivocala (vreun/vreo).

De asemenea, compusele vreodată şi vreodinioară se scriu tot într-un cuvânt.

[slideshow_deploy id=’19869′]

destepti.ro