De ziua ta, femeie

Când te-ai născut, în prag de primăvară,
Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate,
Un trup armonios precum o lăcrămioară
Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.

Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu
Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate,
Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu
Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.

Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat
Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate,
În sufletul cât cerul şi-atâta de curat
Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate.

Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai sfânt
Ca sentimentul-mamă, pecetluit în tine,
Ni te-ai născut să dărui, iubire pe pământ,
Femeie, tu eşti rodul, creaţiei divine.

Un curcubeu îţi este întreaga ta trăire,
Jertfindu-te, te-nalţi, răsplată-i mântuirea,
Prinos ţi-aducem astăzi şi laudă, cinstire,
E ziua ta femeie! Prin tine-i nemurirea!

foto:andadj.blogspot.com