Podul de la Iscroni – cursă „umăr la umăr” cu Şantierul Național Bumbești – Livezeni

În luna aprilie 2016 (cred că îmi amintesc destul de bine) au început lucrările de reabilitare la podul rutier de la Iscroni. Suntem la jumătatea lunii octombrie și șoferii care folosesc acest pod speră că băile de nervi zilnice vor lua sfârșit în câteva zile. Personal, în ultimele trei luni am avut de mai multe ori convingerea că la întoarcerea dintr-un week-end nu voi mai vedea semaforul care acoperă lucrările. Am fost, probabil ca și mulți alți șoferi, departe de realitate.

pod-iscroni-2

Azi-dimineață, în așteptarea culorii verde, mi-am propus un nou orizont de așteptare, un nou termen pentru terminarea acestor lucrări: 31 octombrie. 2016, desigur! Și atunci, brusc, am avut revelația unei comparații interesante: șantierul național Bumbești – Livezeni a durat tot cam atât: 1 aprilie – 31 octombrie 1948!

Defileul Jiului, această minune a naturii și de infrastructură măsoară 31 km din care peste 25 % sunt „lucrări de artă”, cum spun cei din transporturi. Adică, poduri, tuneluri, viaducte, ziduri de sprijin etc. Mai precis, cei care trec prin Defileul Jiului (el însuși un obiectiv turistic!) pot fi fascinați – pe lângă incredibila frumusețe naturală a muntelui, a apei și a pădurii – și de frumusețea arhitectonică a celor 8 poduri mari, 27 viaducte de coastă, 39 de tuneluri, 2,5 km ziduri de sprijin și a celor 5 stații de cale ferată!

În treacăt fie spus, o astfel de „densitate de lucrări de artă pe km” este unică în România şi face din Defileul Jiului cea mai frumoasă porţiune de drum (rutier şi feroviar) din România! Ca fapt divers, vă amintesc că fiecare pod, tunel sau viaduct din defileu are un nume: Murga Mare, Similoi, Leurzeaua, Fabian etc.

Între 1924 și 1948, lucrându-se din două direcții, s-au realizat 14 km din calea ferată ce avea să unească Valea Jiului cu Oltenia. Deci, restul de 17 km au fost finalizați în exact 7 (șapte) luni!

Ar putea exista păreri că această comparație nu este una realistă. În acest caz, să comparăm!

Pe șantierul Bumbești – Livezeni au lucrat 27988 muncitori, în timp ce la podul de la Iscroni nu am văzut mai mult de cca 20 în același timp. Avantaj: podul.

Pe defileu erau foarte multe locuri unde nu se putea folosi nici măcar o roabă (erau în 1948), iar la pod am văzut de la butelii de aragaz, elevatoare, chiar mașină de turnat asfaltul (suntem în 2016). Avantaj: defileul.

 

Pe vremea aceea puterea comunistă asupritoare nu avea problemele de azi referitoare la legislația muncii, legislația achizițiilor publice, dreptul la contestații, chichițele subcontractării etc, cărora trebuie să le facă față  constructorii de azi. Avantaj: podul.

Podul are cam 70 – 80 de metri în timp ce în defileu sunt și tuneluri de peste 200 de metri! Avantaj: defileul.

Una peste alta, însă, termenul de executare este aproape același!!! De aceea, mă gândeam să le sugerez constructorilor de la pod să termine lucrările măcar la 31 octombrie.

Ca să nu se poată spune că mai repede au construit (de la zero!) nenorociții ăia de comuniști 17 km din defileu, decât au reabilitat europenii de azi un pod  de 70 de metri!

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit bancul în care doi ardeleni mergeau agale pe drum. La un moment dat, unul dintre ei face un salt în față și strivește cu piciorul un melc. Celălalt ardelean îi reproșează: – Ce-ai avut, măi, cu bietul melc? De o jumătate de oră se ține după noi!

Bine, bine, – zice primul ardelean – asta am înțeles. Dar să ne și depășească…