Mineritul din Valea Jiului, piatra de moară a guvernelor

 

Cu o istorie de aproape 200 de ani mineritul scrie un nou capitol. Cel al lichidării activității.  Ministerul Energiei susţine că nu este rentabilă din punct de vedere economic modernizarea unităţilor miniere. Mai mult decât atât, nici nu se are în vedere construirea unor noi grupuri. Cauza: costurile prea ridicate de exploatare.

mineri1000_88875200

“Resursele de huilă din România sunt costisitor de exploatat, ceea ce face improbabilă construirea unor grupuri noi în locul celor retrase, nefiind justificate investiții ce ar urma să folosească huilă de import. Durata de viață rămasă a grupurilor existente va depinde de măsura în care reușesc să rămână competitive în mixul energiei electrice în urma restructurărilor și să își îndeplinească obligațiile de mediu”, arată strategia energetică a României.

În anul 1840 s-au descoperit primele zăcăminte de cărbune în Valea Jiului.

Pe fondul protectionist creat de statul austro-ungar, în anul 1840, frații Hoffmann si KarolMaderspach au început exploatarea la suprafata a zăcământului de carbune de la Vulcan, Petrosani si Petrila. În anul 1854 inițiatorii exploatării miniere din Valea Jiului s-au unit în „Societatea de mine din Transilvania-Vest””, arată documentele istorice legate de exploatarea cărbunelui în Valea Jiului.

Declinul industriei miniere a început în anul 1928, din cauza crizei economice. Atunci a început închiderea unor mine precum Lonea I (1928), Lonea II (1931), Dâlja si Vulcan ( 1931).

Astăzi, la 187 de ani de la primele exploatări ale cărbunelui în Valea Jiului, industria minieră este în declin. Doar două unităţi miniere ar mai putea rămâne, Vulcan şi Livezeni.