Peștera de la ieșirea din Petroșani a fost subiectul unui nou fotoreportaj al petrileanului Sorin Laurențiu Vasile, imaginile surprinse fiind cu adevărat de poveste. La fel ca și fotoreportajul realizat de același fotograf cu pârâul înghețat ce taie peștera, noile instantanee vin să ”îmbrace” miturile din jurul grandiosului monument. 

Se spune că în Peștera Bolii au fost ascunse care pline cu aur de către daci. Comori care poartă blesteme şi năluci ce te duc prin labirinturi în stâncă. Peştera Bolii a fost redată circuitului turistic de către o mână de voluntari care s-au chinuit ani de zile să-i redea frumuseţea, însă efortul lor nu este suficient dacă nu este susţinut şi de către cei care marşează pe ideea dezvoltării turismului în această zonă excepţională. Turiştii care vizitează peştera sunt îndrumaţi de un indicator situat la marginea Drumului Naţional 66. Cetatea Băniţa nici măcar nu mai poate fi vizitată. În jurul acestor comori naturale s-au ţesut legende transmise din moşi strămoşi, cunoscute doar de către localnici.

Comoara blestemată

Bătrânii povestesc că în muntele în care apa a sculptat Peştera Bolii se găseşte o comoară ascunsă de daci, pentru a nu cădea în mâna romanilor şi protejată de un crunt blestem.

Nimeni nu ştie locul unde sute de care pline cu aur stau de mii de ani. Cei care-l găsesc nu se mai întorc în lumea aceasta. Mitu este un localnic în vârstă de 80 de ani, dornic de a spune legenda comorii din Peştera Bolii. „O… păi comoara există.

Este aur acolo de cea mai bună calitate şi nimeni nu o găseşte. Tata povestea cum copilul lui Dumitru, un momârlan care avea casă pe Valea Arsului, a plecat după comoară. Vroia să ia atât aur cât să-şi ia doi boi. Nălucile care o apără erau să-l omoare. A mers el împreună cu un aghiotant al lui şi după ce au tot căutat, au găsit locul unde este ascunsă. Băiatul şi-a lăsat aghiotantul acolo, ca să ştie unde să se întoarcă şi s-a dus în cătun după ajutoare. La întoarcere n-a mai dat de aghiotant şi locul unde era comoara s-a schimbat. A mai găsit o coadă de topor lângă o cioată unde făcuse semn, să ştie să ia poteca până la comoară. Locul s-a tot schimbat şi nu mai ştia unde este. Abia după o săptămână a ajuns acasă bolnav şi înfometat”, spune bătrânul.

Cei din cătunul de la Bolii spun că din moşi strămoşi li se povestea cum în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci. Generaţii întregi au fost înghiţite de peşteră, după ce au intrat prin pasajele secrete. Oamenii au fost atraşi de comoară şi n-au mai putut scăpa. O altă comoară este ascunsă în dealul pe care străjuieşte Cetatea de la Băniţa, nu departe de peşteră. În jurul celor două vestigii sunt ţesute mult mai multe legende legate de comorile ascunse de daci, iar bătrânii le spun turiştilor care cutează să-i întrebe de vorbă.

Peştera Bolii are o suprafaţă de 10 hectare şi este o rezervaţie naturală, intrarea fiind făcută pe sub o arcadă săpată în munte ce are înălţimea de 46 de metri. Obiectivul turistic se găseşte la numai 150 de metri de şoseaua Petroşani – Haţeg (DN 66), iar în 1928 a devenit prima peşteră din ţara noastră care a beneficiat de iluminat artificial. Datorită frumuseţii, în peşteră au fost turnate mai multe secvenţe pentru filmul „Legenda Nibelungilor”. Emeric Suhanek, preşedintele Asociaţiei de Ecologie Petro Aqua spune că toţi turiştii sunt profund impresionaţi de măreţia peşterii.

Sursă foto:  Vasile Laurentiu Sorin – facebook

[slideshow_deploy id=’20328′]