Rămășițele celor doi anticomuniști din Valea Jiului n-au fost descoperite

Cei doi luptători împotriva comunismului alături de alți eroi au fost executați în urma unui proces sumar. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a desfăşurat în zilele de 8 şi 9 mai 2018 o acţiune de investigaţii arheologice în Cimitirul Pomenirea din Arad.

Acţiunea a urmărit căutarea, deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti a 10 persoane, care au fost condamnate şi executate prin împuşcare la 1 septembrie 1958.

În cursul anului 1955, mai multe persoane de etnie maghiară şi română au pus bazele unei organizaţii clandestine de tip laburist-creştin, concretizată într-un partid politic, numit Partidul Muncitoresc Creştin. Conform documentelor Securităţii, scopul invocat al acestei mişcări politice anticomuniste a fost declanşarea unei lovituri de stat pentru răsturnarea ordinii sociale şi reinstaurarea vechiului regim politic. Securitatea a trimis în judecată un număr de 57 de persoane. Procesul a început în 17 aprilie 1958 la Timişoara, în faţa Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj. Instanţa a hotărât prin sentinţa nr. 719 din 30 mai 1958 condamnarea a 10 persoane la pedeapsa capitală, ceilalţi 47 de membri ai lotului fiind condamnaţi la pedepse cu închisoarea. Pentru condamnaţii la moarte, acuzaţia principală a fost de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a R.P.R. Identitatea acestor persoane este următoarea: Szoboszlay Aladar (n. 18 ian. 1925, Timişoara), Huszar Iosif (n. 9 mart. 1913, Viena-Austria), Konya Ştefan (n. 4 ian. 1915, Gheorgheni, jud. Harghita), Lukacs Ştefan (n. 20 febr. 1920, Pecica, jud. Arad), Tamas Imre (n. 7 sept. 1907, Iscroni, oraş Aninoasa, jud. Hunedoara), Tamas Dezideriu (n. 16 mai 1901, Bărbătenii de Jos, oraş Lupeni, jud. Hunedoara), Orban Ştefan (n. 20 aug. 1900, Păuleni-Ciuc, jud. Harghita), Orban Carol (n. 6 iul. 1888, Mădăraş, jud. Harghita), Abraham Arpad (n. 16 febr. 1914, Bixad, jud. Covasna), Fîntînaru Alexandru (n. 25 mart. 1895, Semlac, jud. Arad).

Toţi condamnaţii au depus recurs împotriva sentinţei la Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar. Prin decizia nr. 206 din 24 iulie 1958, instanţa supremă a păstrat sentinţa primei instanţe, care a rămas definitivă. Condamnaţii la moarte au înaintat apoi cereri individuale de graţiere către Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R., care au fost respinse în şedinţa din 22 august 1958.

”Din conţinutul proceselor verbale de execuţie, rezultă că îndeplinirea sentinţei s-a făcut în noaptea zilei de 1 septembrie 1958, oamenii fiind ucişi prin împuşcare într-un loc neprecizat. După execuţie, trupurile morţilor au fost predate comandantului Penitenciarului Timişoara pentru a dispune înhumarea lor.

După căderea oficială a regimului comunist, rudele şi urmaşii celor executaţi au început să facă demersuri pe la diferite instituţii ale statului pentru a putea afla locul unde au fost îngropaţi morţii. În anul 2007, Szabo Emilne Alexandra, sora lui Szoboszlay Aladar, a solicitat revizuirea sentinţei 719 din 30 mai 1958. Cauza a fost judecată la Curtea de Apel din Cluj, care, prin sentinţa nr. 54 din 13 mai 2010, a anulat sentinţa din 1958, achitându-i pe toţi cei 57 de condamnaţi.

 

Despre locul unde au fost îngropaţi morţii, de-a lungul timpului au existat mai multe păreri după care înhumarea s-ar fi făcut la Jilava, undeva în zona Aradului sau în Timişoara. Varianta cea mai plauzibilă susţine că trupurile victimelor au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în cimitirul Pomenirea din Arad. Aceasta se bazează pe mărturia unui fost ofiţer de Miliţie care, cu mulţi ani în urmă, a indicat unei cunoştinţe zona unde s-ar afla mormântul. Informaţia, preluată prin două surse intermediare, a fost adusă la cunoştinţa IICCMER în cursul anului 2017”, arată IICCMER.

Din păcate în urma săpăturilor derulate la începutul lunii mai a.c., în cimitirul unde se presupunea că sunt îngropați luptătorii anticomuniști nu au fost descoperite oseminte, precizează IICCMER.