Cuvânt pentru suflet – Sfânta Mare Muceniță Varvara

Sfânta fecioară Varvara, cu prea înţelepte şi blânde cuvinte mustrând deşertăciunea zeilor celor fără de suflet, mărturisea şi preamărea numele lui Iisus Hristos şi se lepădă de toate deşertăciunile pământeşti, de bogăţii şi de mângâierile lumeşti, dorind pe cele cereşti.

Sfânta Muceniţă Varvara s-a născut în secolul al III-lea în Nicomedia (Turcia) şi era vestită pentru frumuseţea ei desăvârşită, motiv pentru care părintele ei a închis-o într-un turn. Acolo ea a ales să se convertească la creştinism. Tatăl ei, Dioscorus nu a fost de acord cu trecerea ei la religia creştină, astfel că Varvara a decis să fugă din aşa-zisa închisoare din turn. Reuşeşte să se ascundă într-un mod miraculos, într-o stâncă, însă este dată în vileag tatălui său de către un păstor. Chiar tatăl ei a fost cel care a omorât-o prin tăierea capului, nu înainte de a o biciui cu nuiele şi apoi a ars-o cu făclii. Pentru această crimă el însuşi a primit pedeapsa divină şi a sfârşit prin a fi ucis de fulger.

Iată cum Sfânta Varvara (Barbara), tânăra fecioară de rit creştin şi-a dat viaţa în numele credinţei şi a devenit astfel martiră (muceniţă). Aceasta este sărbătorită atât de creștinii ortodocşi cât şi de catolici la data de 4 decembrie.

Sfânta Muceniţă Varvara este grabnic ajutătoare celor aflaţi în mare pericol, spre exemplu este protectoarea minerilor, prizonierilor, artileriştilor dar şi a arhitecţilor şi geologilor. De asemenea, Sfânta Varvara este protectoarea persoanelor aflate pe moarte, căci se crede că aceasta le face trecerea mai uşoară către cele veşnice.

De mai bine de un secol încoace, minerii din Valea Jiului sărbătoresc, la data de 4 Decembrie, praznicul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, socotind-o pe aceasta drept ”Ocrotitoarea Minerilor”.

Tradiţia sărbătoririi Sfintei Varvara a fost adusă, acum mai bine de 100 de ani, de muncitorii mineri din Silezia, angajaţi la Exploatarea Minieră de la Lupeni. De atunci, în fiecare an, minerii omagiază această zi prin comemorarea ortacilor dispăruţi în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din Valea Jiului şi se roagă pentru protejarea celor care, zi de zi, îşi riscă viaţa intrând în subterane.

Vremurile potrivnice pe care le trăim astăzi arată că minerii, din ce în ce mai puțini de la un an la altul, au nevoie mai mult decât oricând și de ocrotirea celor sfinte, meseria lor riscă să ajungă, în câțiva ani, o amintire.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au dat viața în subteranele Văii Jiului și nu numai!