Așa cum se întâmplă în fiecare an, Panteonul Moților de la Țebea a fost în aceste zile loc de pelerinaj pentru toți românii care, după 147 de ani de la moartea lui Avram Iancu, văd încă în acesta simbolul celui mai pur naționalism românesc.

Anul acesta, Avram Iancu a fost omagiat duminică, 9 septembrie. Istoria consemnează însă ca dată oficială a trecerii în eternitate a lui Avram Iancu, data de 10 septembrie 1872. Conducător al Revoluției de la 1848 în Transilvania, Avram Iancu a murit în localitatea Baia de Criș din Munții Apuseni și a fost înhumat, potrivit dorinței sale, sub gorunul lui Horea, un alt mare erou național al românilor, la Țebea.

Cine a fost însă Avram Iancu ?

Născut în anul 1824 în localitatea Vidra de Sus din Munții Apuseni și având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat clasele elementare la Abrud, iar gimnaziul la Zlatna și la Liceul Piarist din Cluj. Mai târziu se va înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, absolvind-o în anul 1845 cu calificativul „eminent”. Cu toate acestea, cererea de practicant în avocatură îi va fi respinsă deoarece nu avea origini nobile, iar acest fapt îl face să se înscrie cancelarist la Curtea de Apel a Transilvaniei de la Târgu Mureș.

În preajma izbucnirii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu făcea parte din elita intelectualităţii transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională a românilor. În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost conducătorul moților din Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă. El a respins multe atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atât ca număr, cât şi ca armament, câștigându-şi astfel numele de „Crăișorul munţilor“. După înfrângerea revoluţiei, Avram Iancu a plecat la Viena ca să ceara împăratului drepturi pentru românii din Transilvania, însă s-a întors acasă fără să primească altceva decât promisiuni din partea austriecilor.

Dezamăgit de această situație, Avram Iancu se va îmbolnăvi, iar în dimineața zilei de 10 septembrie 1872, va fi găsit mort pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criș. A fost înmormântat cu funeralii naționale la data 13 septembrie 1872 la Țebea și pentru a-i anunța moartea, moții au tras clopotele bisericilor din zonă, timp de trei zile și trei nopți, iar la înmormântarea ce a avut loc sub Gorunul lui Horea de la Țebea au participat mii de oameni.