M-am întors din lume-acasă
Un izvor de apă deasă
O icoană-n cornul lunii
S-o sărute și străbunii.
Satul meu, o cingătoare
Ce lucește doar la soare
Și la lună-ntreaga noapte
În iubire și în șoapte.
Satul meu nu-i de vânzare
E sămânță în ogoare
Și cuibar să vin-o dată
Berzele în cioc c-o fată.
Și aici a fost un Moise
Chiar trimis de-acel Zamolxe
Să despice ceru-n două
Ca să ningă, ca să plouă.
Satul meu e o poruncă,
E și deal, este și luncă
E și munte, e și apă
Curcubeu ce se adapă
Din izvoare din adâncuri
Așezate rânduri, rânduri.
Din milenii până-n veacuri,
Este zestrea cea cu leacuri.
Satul meu este războiul
Care țese pacea lumii.
Este salca și măslinul
Nu durere, ce-o dau spinii.
Satul meu, cuptor de pâine
Pentru graiul unor zâne
Este stânca de credință
O biserică-n ființă.
Botezat în apă vie
Aur, smirnă și tămâie
Satul meu, ales, nu moare
Cât va fi pământ și soare !
