”Privesc printre lacrimi” / O poezie de Dorel Neamțu

Privesc printre lacrimi, la ai noștri părinți
Ce au urcat la ceruri, albi ca niște sfinți
Să împodobească acolo, sus, veșnicia
Ca pe un POM de CRĂCIUN
În SFÂNTUL AJUN.
Sfântă le fie, în veci, cununia
Curați ca niște pustnici, în grijă de noi
Uitau și de foame, uitau și de nevoi
Să ne vadă odată cum creștem frumoși.
Și-n somnul cel dulce, ne sărutau sfioși
Ne urcau în vise, peste-a lor puteri
Nu plângeau de moarte și nici de dureri
Muguri de viață și de gând curat.
Ne țineau în inimi, ca într-un palat
Și din plânsul lor înfloreau altoi
Și pe-a lor buze, eram numai noi
Sărut ai lor pași, un cor de amintiri.
Pentru ochii-mi plânși, sunt veșnice iubiri
Ce s-au urcat la cer, ca niște sfinți
Să împodobească acolo, sus, veșnicia
Ca pe un POM de CRĂCIUN
În SFÂNTUL AJUN.
Sfântă le fie în veci CUNUNIA !