Analiză / O poezie de Anca Ciolca

În catacombele mele
lava clocotește.
mă agăț disperată,
cu gheare de leoaică,
de scorburile
prin care mi se furișează
dorințe absurde
și plăceri nefaste.
Iubirea absolută
e prizonieră
în lanțuri.
Îmi sunt alveolele pline,
picur din mine,
mă sorb și mă dezmierd.
Agonic, întoarsă
dintr-o lungă hibernare,
îmi savurez feminitatea
din pocale de argint.