Vers de toamnă / O poezie de Mirela Cocheci

Pășește-ncet, într-un decor

Desprins ca dintr-o poezie,

Septembrie, șovăitor,

În haină lungă, ruginie.

 

În păr își prinde diademe

Din struguri adunați din vii,

La brâu, curea de crizanteme,

Pantofi din frunze ruginii.

 

Apoi se-aşterne peste zare,

Împodobind cu mare sârg

Livezi și câmpuri și ogoare,

Și podgorii cu rodu-n pârg.

 

Privirilor cu ochii-n cer

La stoluri de cocori ce pleacă,

Le pune lacrimi și mister

Și-n vers de toamnă le îmbracă.