Mă ninge pe fruntea TA înstelată

Mă ninge pe-al tău gând de altădată

Mă plouă iar pe aripile-ți de cer

Mă plouă pe brațul tău plin de mister

Mă scaldă Luna pe umbra-ți de seară

Mă scaldă chipul pe visu-ți de vară

Mă culcă somnul pe perna-ți de vise

Mă culcă dorul pe flăcări aprinse

Mă cheamă vânt pe parfumul tău de ieri

Mă cheamă cânt auzit de nicăieri

M-aprinde pe pieptul tău de foc nestins

M-aprinde pe ziua în care s-a stins

Mă stinge zborul tău senin pe ape

Mă stinge pasul tău mereu aproape

Mă -ntreabă pe mâna TA unde-i marea

Mă-ntreabă pe buza TA – sărutarea

Mă ninge alb pe fruntea TA înstelată

Mă ninge peste ochii tăi de altădată.