Coboară-n bernă flamura conștiinței

Și clopotele-n turle-au amuțit,

Compasu-nfipt în inima credinței

Trasează-un cerc, de unde-mprejumuit.

În Matrix, pe-un ecran din plăsmuire

Rulează-un singur film, numit „Accept”,

Iar noi orbiți de noua rânduire

Ne scoatem singuri sufletul din piept.

Compasul are-un numar și valoarea

De-a cumpăra și-a vinde doar prin el,

Ne-am cununat în Matrix cu visarea

Și nu mai știm cine suntem, defel.

Și acceptăm ca oile ideea,

Pecetluiți cu-n cod pe frunte pus,

Dar vai de cel care ne-a-nchis cu cheia

Când ne-om trezi și vom privi în sus!