Când cerul, din lumini te-a răsărit
Prin cinci scrisori, ți-a nemurit cuvântul,
Cu mii de versuri scrise-n infinit
Ți-au sărutat lyridele veșmântul.
Și primăveri c-un singur anotimp
Și-au scris în „Epigonii” strălucirea,
Din „Glossă” care dăinuie prin timp
„Dorința” ta și-a zămislit fiirea.
Cu flori albastre scrise-n ochii mei
„La steaua” ta, ‘nălța-voi osanale,
În suflet cu un „Făt Frumos din tei”
Visez, visez, pe versurile tale!
„Mortua est”, rămas nemuritor,
„Sara pe deal”, „Te duci…” spre nemurire,
„Și dacă…” vii, „Mai am un singur dor”:
Din ceruri, steaua ta, să mă inspire!
