Mi-am desenat pe frunze inocența
Și le-am privit, cu ochii umezi,
Purtate de un vânt tomnatic,
Moale, dulce, pătrunzător,
Spre desișul pădurii din suflet.
Uneori îmi visez iubirea
Cum se ascunde în palma ta.
Și toate răspântiile se aliniază
Și toate amintirile se topesc
Ca luceferii, în oceanele uitării.
Mi-am prins la gât
Salbă de frunze ruginii
Și sunt o toamnă însorită,
Cu degete de flori
Vibrând pe arcușul viorilor nocturne.
M-am desfrunzit de dor
Și alerg goală spre răsărit.
Însă toate cărările
Mă duc spre mine, mereu.
Eu îmi sunt liniștea,
Eu îmi sunt frumosul,
Eu îmi sunt iubirea!