Logodna dintr-un vers / O poezie de Dorel Neamțu

Tu ești logodna dintr-un vers

Și dintre miile de astre

Ce strălucesc în univers

Ești valul mărilor albastre

 

Un susur rar, de râu aparte

Rostind a pietrelor durere

Tu ești aproape, dar departe

Ca o comoară de-nviere !

 

S-au întomnat și păsările

Bujorii s-au făcut poieni

În vreascuri ard viu flăcările

Ca-n sărbători de sânzieni

 

Ce pas de pasăre coboară

Printre arbuștii ruginiți?

Eu-un sfânt săltat de căprioară

În văzul iezilor iubiți

 

Voi curge ca un vin din struguri

Pe la amiază de iubit

Și-or înflori ai noștri muguri

Ca un sărut de nesfârșit

 

Și dintre glasul tău de seară

Și umbra ochilor tăi verzi

Am să aleg o primăvară

Să nu te uit, să nu te pierzi !