Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt – Lumini pe ape, neguri pe pământ.   *   O, înţelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot fără să ne dai nimic, Puţin te-nalţi şi oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic,   Ai desfrunzit a visurilor vară Şi totuşi eu în ceruri teCItește mai departe