un poem de Dorel Neamțu
Slidul de poezie / PE O STEA, un poem de Dorel Neamțu
Un izvor de lacrimi albe Curge suav către soare, Mângâind stelele dalbe Cu parfum de vis, de floare. De prin veacuri fără nume Mai mocnește un tăciune Cu scântei în tufa sânger Parcă ar fi un fiu de înger ! Pe o stea de lângă lună Cântă DOINA cea străbună Și se urcă-n CARUL MARE Cu nuntași din SFÂNTUL SOARE. Sub zăpada albă, rece Arde focul ce petrece Nașterea pentru vecie Ca să moară, ca să-nvie Cel ce nu știa că-l paște Să ne-aducă nouă PAȘTE. CItește mai departe
Slidul de poezie / CINSTIRE, un poem de Dorel Neamțu
Se îmbunează Chipul acestui credincios, Spre adâncă pioșenie, Cu această CINSTIRE, Din vis și din sămânța speranței, Pentru osteneala De a cânta, continuu, Și pentru găsirea Unui capăt de CURCUBEU; Într-un pahar cu apă vie, Uitat, de mic copil, Pe o piatră arsă de soare, În strâmtoarea pârâului GOLGORII, Ce se varsă, vijelios, Pe vreme de ”potop” Peste grădinile îmbelșugate Ale satului său natal. În numele TATĂLUI – IOAN, Și al MAMEI – OLIVIA Și al SOȚIEI – CĂLINA Și al FIULUI – MIHAI-ALIN Amin !
Slidul de poezie / ”Satul meu”, un poem de Dorel Neamțu
M-am întors din lume-acasă Un izvor de apă deasă O icoană-n cornul lunii S-o sărute și străbunii. Satul meu, o cingătoare Ce lucește doar la soare Și la lună-ntreaga noapte În iubire și în șoapte. Satul meu nu-i de vânzare E sămânță în ogoare Și cuibar să vin-o dată Berzele în cioc c-o fată. Și aici a fost un Moise Chiar trimis de-acel Zamolxe Să despice ceru-n două Ca să ningă, ca să plouă. Satul meu e o poruncă, E și deal, este și luncă ECItește mai departe