Vernisajul expoziției „România de Aur”, organizat marți, 31 martie 2026, ca un omagiu adus Săptămânii Patimilor, a reunit momente de artă, credință și emoție într-un eveniment de o profundă încărcătură spirituală, desfășurat în holul expozițional al Palatului Parlamentului.

În liniștea acestei perioade sacre, lucrările semnate de artistul fotograf Gabriel Boholț au devenit adevărate mărturisiri vizuale. Trupul aplecat sub povara crucii, chipul brăzdat de suferință, privirea ridicată spre cer — toate au depășit granița artei, transformându-se în punți între om și divin.

Fiecare cadru a invitat la introspecție, într-o liniște încărcată de emoție, în care privitorul nu doar vede, ci simte.

Momentele muzicale au adus o emoție aparte. Grupul „Glasuri de Argint” din Valea Jiului, coordonat cu dăruire de doamna profesor Ileana Berki, a oferit un recital de pricesne care a transformat spațiul expozițional într-un loc al comuniunii.

Atunci când vocile copiilor au început să răsune, timpul părea că se oprește. Publicul a ascultat în tăcere, cufundat în interpretarea plină de sensibilitate. Aplauzele de la final nu au fost doar un gest de apreciere, ci expresia unei legături profunde create între artiști și spectatori. Pentru câteva clipe, holul Palatului Parlamentului a devenit un loc în care fiecare notă și fiecare vers au atins sufletele celor prezenți.

Tot cu acest prilej, vocea Glasurilor de Argint din Valea Jiului a răsunat și pe esplanada din fața Catedralei Mântuirii Neamului.

Evenimentul a fost posibil prin inițiativa deputatului hunedorean Tiberiu Claudiu Barstan, cel care a lansat invitația și a creat cadrul unei întâlniri autentice între cultură și spiritualitate. Demersul său a oferit publicului nu doar un eveniment artistic, ci un moment de reflecție și apropiere de valorile esențiale.

În acest cadru, poeziile semnate de Carmen Pinte au fost interpretate atât de autoare, cât și de un membru al grupului „Glasuri de Argint”, întregind, prin sensibilitate și expresivitate, atmosfera evenimentului. Versurile s-au așezat firesc între imagine și cântec, devenind un ecou al trăirilor împărtășite.

A fost mai mult decât un eveniment cultural.
A fost o întoarcere spre esență.

Pentru că, uneori, adevărata „Românie de aur” nu se vede-se trăiește.