Sute de familii  trăiesc de pe o zi pe alta după ce unica lor întreprindere a fost închisă. Dispariţia minei Aninoasa a însemnat falimentul localităţii, iar astăzi încă se caută soluţii.

 Pentru cei 5000 de locuitori ai Aninoasei o viaţă mai bună înseamnă străinătatea, un loc de muncă în oraşele învecinate sau bruma de bani primită ca ajutor social. Sărbătorile pascale pentru aceste familii, în acest an, înseamnă o masă pentru care vor plăti la următorul ajutor social, asta dacă şi comercianţii se înduplecă să-i mai păsuiască. În lipsa unor alternative, oamenii pleacă rând pe rând din oraş. Pe străzile Aninoasei întâlneşti câte un bătrân care are norocul să fi muncit la mină. Pensia este îndestulătoare chiar dacă ar putea să fie şi mai mare şi îşi permite să stea la taifas cu alţi ortaci. Pentru el masa de sărbători va fi mai bună decât a multora dintre semenii lui. Viaţa acestor oameni înseamnă să se împrumute de la o lună la alta. Îşi cumpără mâncarea pe datorie de la cele câteva chioşcuri alimentare şi chiar şi piaţa şi-o fac tot pe caiet.