Un nou premiant fără premiu: scriitorul Viorel Ilișoi

COPERTA copy”A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi. Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe.” Acesta este motto-ul campaniei civice inițiate de un grup de oameni sufletiști din municipiul Deva.

Pentru următoarea ediție a campaniei „Premianții fără premii” acestia propun o întâlnire cu un om care are o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, cusurgiu, un om iritat și iritabil din cauza mojiciilor pe care le întâlnește uneori, dar și un om care se topește pe picioare în fața frumosului pe care-l caută și întâlnește în documentările sale. S-a lăsat convins să vină la Deva, să ne povestească despre el.

Viorel Ilișoi este născut la 13 februarie 1968, la Ringhilești, județul Botoșani; a crescut la Casa de Copii din Trușești, pe malurile Jijiei. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 și scrie, pe rând, la Atitudinea, Timpul, Național, Cotidianul și Jurnalul Național. În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la trei luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”. Faptul este trecut sub tăcere în țară, dar scandalizează presa internațională și aceasta va duce la eliberarea sa după doar 19 zile de închisoare. În 2011 va începe publicarea în Jurnalul Național, în foileton, a romanului „Paișpe”, inspirat din această experiență (57 de episoade). Între 1993 și 1998 publică în revista Timpul, număr de număr, interviuri cu cei mai importanți oameni de cultură ai vremii. Interviurile, ce surprind transformările din cultura română în vreme de tranziție, sunt reunite într-un volum și așteaptă încă un editor bogat și îndrăzneț. Volumul cuprinde și ancheta literară „Viața literară pe Bahlui”, publicată în Timpul în perioada 1997-1998. Tot în acea perioadă se numără, alături de Dan Lungu, Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, printre inițiatorii grupului literar „CLUB 8”. În 1997 realizează o carte de interviuri cu marele scriitor Cezar Ivănescu care a cerut ca volumul „Kagemusha. Șapte zile cu Cezar Ivănescu” să apară după moartea sa. În 2008 inițiază, pe site-ul ziarului Cotidianul, rubrica „Momente și spițe”, prima rubrică multimedia (text, foto și audio-video) cu caracter permanent din presa scrisă. Din 2009 lucrează la o proiectată carte de reportaje realizate incognito (cerșetor în „Cerșetor pentru o zi”, gunoier în „Oameni și gunoaie din București”, pacient în „Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi”, turist în  „Întâmplări  gazetărești”, zilier în „Gustul amar al mărului românesc”, controlor  în „Biletul la control!”).

A susținut conferințele: „Reportajul românesc de azi” la Școala de toamnă pentru jurnaliști (FJSC, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011), „Evoluții în presa românească de azi” (FJSC, Universitatea Ecologică București, 2012), „Subiectivitate și afectivitate în reportaj” (FJSC, Universitatea București)”; predă cursul „Jurnalism și scriere expresivă” la Asociația Jurnaliștilor Romi (2011) și un „Curs practic de reportaj” (Muzeul Literaturii Române, Iași, 2013, 2014). Unele reportaje îi sunt preluate în presa internațională (Franța, Germania, Italia, Ungaria, Polonia, Israel, SUA).

Activitatea publicistică i-a fost recompensată, printre altele, cu Premiul Presei Ieşene (1996 şi 1997), Premiul Reporter Numărul Unu, Premiul Fundaţiei Române pentru Jurnalism (1999), Premiul Clubului Român de Presă pentru Reportaj-Anchetă (2007), Premiul pentru Jurnalism Ecologic (2009), Premiul pentru cel mai bun text la The Industry Awards (2012), Premiul anual pentru jurnalism acordat de „Curierul literar și artistic” (2013), Trofeul Festivalului de film „Amatorul” (Chișinău, 2014), Premiul pentru Jurnalism Cultural la Gala „Oamenii TIMPULUI” (2014).

Cu prilejul întâlnirii de la Deva, scriitorul Viorel Ilișoi va vorbi celor prezenți despre volumul în care a adunat reportaje de mare expresivitate, de un realism crud, realizate în medii dintre cele mai diverse, cu oameni pe care viața i-a pus în cele mai dramatice situații.

 ”Vă propunem să ne întâlnim cu acest băiat minunat și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce ne oferă prin eforturile sale, speranța unei lumi mai bune și mai frumoase. Sâmbătă, 29 Aprilie 2017, ora 11.00, Viorel Ilișoi vine să-l întâlnim. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în centrul Devei, în Piața Victoriei. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect”, se arată în comunicatul de promovare al evenimentului de sâmbătă.

[slideshow_deploy id=’13837′]