„Sălbaticul din Balcani”, volumul de călătorie în care cuvântul suplineşte aparatul foto

Volumul de literatură de călătorie „Sălbaticul din Balcani”, avându-i ca autori pe jurnaliștii Daniel Popa și Camelia Popa, apărut la Editura Trei, ajunsă deja în librării, se pregăteşte de lansarea oficială. O carte pe care mărturisesc că am citit-o cu mare interes din cel puţin două motive.Primul ar fi că este scrisă de doi reputaţi jurnalişti, cu care drumurile mele în presă s-au intersectat şi apoi au mers împreună pentru cîţiva ani. Al doilea motiv, şi cu siguranţă cel mai important, este reprezentat de modul direct, alert, pitoresc, spumos al scriiturii, care te prinde încă de la primele rânduri şi te ţine captiv până la ultima filă.
 
„Cu aceşti oameni îmi doresc să plec în concediu”, am replicat, cu voce tare, încă de la primele pagini ale cărţii „Sălbaticul din Balcani”, fără să-mi pun niciun moment problema că aş putea fi privită de cei din jur ca „curiozitate” similară balcanicului privit prin ochii occidentalului. Daniel Popa şi Camelia Popa au reuşit să folosească cuvântul în locul aparatului de fotografiat ori al penelului, să creioneze portrete vii ale unor oameni pe care poţi cu uşurinţă să îi vezi cu ochii minţii. Scriitura nu conţine impresii turistice despre obiective turistice, muzee sau situri istorice. Vorbeşte despre oameni şi este despre oameni. Oameni obișnuiți din țările Balcanilor, prin care autorii încearcă să realizeze o radiografie a acestei părți de lume.
În general, occidentalul îl priveşte pe sălbaticul din Balcani ca pe o curiozitate a naturii sau ca pe o fiinţă inferioară. Sălbaticul, la rândul lui, se lasă adulmecat, pipăit şi încercat la el acasă de occidental, profită de curiozitatea acestuia şi îi ia banii. În realitate, însă, am văzut că sălbaticul din Balcani este o fiinţă aidoma celorlalte fiinţe omeneşti. Cu durerile lui, cu plânsetele lui, cu munca şi iubirile lui. O fiinţă mult mai autentică decât multe alte fiinţe omeneşti de aiurea. Te face să zâmbeşti, să te amuzi, să râzi, să plângi, să te întristezi, să-l iei în băşcălie, să te înfurii pe el. Sau să-i mulţumeşti, să-i fii recunoscător că ai dat de el în viaţa ta. Sălbaticul din Balcani este dotat cu inteligenţă, ceea ce-i poate părea paradoxal unui occidental. Şi, culmea, el mai trăieşte şi în civilizaţie, are o inimă mare etc.”, susțin cei doi jurnalişti.
Scopul declarat al autorilor, exprimat încă din primele rânduri ale cărții, este acela de a destructura o serie de mituri și stereotipuri negative legate de oamenii care trăiesc în acest colț de lume și de a înfățișa realitatea așa cum este ea, văzută prin ochii călătorului obișnuit.
Cartea conţine o succesiune de povești – portrete ale unor oameni obișnuiți plini de viață, care devin, prin ei înşişi, simboluri ale normalității acestei regiuni. Portretele sunt creionate aproape fotografic, în locul aparatului foto fiind folosit cuvântul.
Sălbaticul din Balcani este un homo sapiens cu toate atributele lui: creier, mâini mai scurte decât maimuţa înaintaşă, ochi, picioare ş.a. Sălbaticul din Balcani gândeşte, are trăiri, uneori porniri ucigaşe, naşte copii, face războaie şi turism, iese cu bâta în stradă sau adună portocale. Am pătruns în lumea acestei creaturi cu teamă, incitaţi de legende şi de tot felul de bârfe devenite convingeri. Ne-am dorit să cunoaştem sălbatici în tenebroşii Balcani, însă am găsit aici oameni. Oameni vii, cu grijile lor. Oameni care îşi îngăduie rareori o pereche de pantofi Hugo Boss sau o maşină scumpă, dar care te ajută la nevoie. Oameni care te percep firesc ca fiind unul de-al lor„, mărturisesc dinstart autorii.
De altfel, cei doi jurnalişti admit că demersul lor literar vizează mai degrabă cunoașterea spiritului acestei părți a Europei: Am <<palpat>> suflete de oameni din oraşe, cu cântul şi nebunia lor, suflete de oameni din locuri izolate, suflete de ţărani şi suflete de capitalişti, suflete de femei şi suflete de bărbaţi, suflete de tineri şi suflete de bătrâni. Am descoperit suflete de locuri şi locuri cu suflet„.
Alături de autori, cititorul îi cunoaște pe Ivan, rockerul din Viganj, pe profesorul Najden dintr-un colț uitat la Macedoniei, pe Svetoslav – bucătarul absolut din Balcic, pe polițiștii-antiteză Afrim şi Vasil din Albania, pe Borislav, chelnerul erudit din Sozopol, pe bunicața Dragana dintr-un colț uitat al Muntenegrului, care fumează ca o şerpoaică, urmărind trenul de Belgrad sau pe Bosko, parcagiul cu suflet mare dintr-un orășel din miezul Serbiei.
Camelia Popa este jurnalist de presă scrisă și are un doctorat în psihologie. Ca jurnalist în presa centrală, ea a publicat timp de 18 ani articole cu tematică socială, politică și economică, în ziarele „Ora” şi „România liberă”, precum şi în alte publicaţii din străinătate. În calitate de psiholog, este autoarea unei serii de volume de psihopatologie și psihologie socială.
Daniel Popa este jurnalist cu o carieră de peste două decenii în presă, la „Adevărul” şi „România liberă” și consultant în comunicare. A publicat câteva mii de articole în domeniile social, economie și investigații. A fost consilier în diverse campanii de comunicare politică și comercială.
Cartea „Sălbaticul din Balcani”, a autorilor Camelia și Daniel Popa, apărută la Editura Trei, 2016, va avea lansarea oficială, vineri, 8 aprilie, ora 19.00, la Librăria Humanitas Cişmigiu.
La eveniment, alături de cei doi autori, se vor afla Sabina Fati, jurnalist, şi Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. Duo ViolinCello, cu Elena Ana Albu la vioară şi Andreea Camelia Iancu la violoncel, va susţine un recital de muzică balcanică.
[slideshow_deploy id=’27028′]


(Următoarea știre) »