Sala Cinematografului „Cultural” din municipiul Lupeni a fost plină miercuri, 8 octombrie 2025, la fiecare dintre cele două proiecții speciale ale dramei istorice „Lupeni 29”, filmul realizat de Mircea Drăgan în anul 1962 și filmat, în cea mai mare parte, chiar în această emblematică localitate minieră a Văii Jiului și a României.
Dorința oamenilor din Lupeni de a vedea sau, după caz, de a revedea acest film, care nu a mai fost difuzat în România după 1970, a fost una arzătoare, motiv care l-a determinat pe Aurel Uilăcan, un nume cunsocut și respectat în comunitatea locală a Lupeniului, să facă demersurile necesare pe lângă Arhiva Națională de Filme pentru a obține dreptul de proiectare, cu titlul gratuit, al acestei pelicule cinematografice. Asta cu atât mai mult cu cât el însuși, copil fiind, a participat la filmările care au avut loc la Lupeni în 1962 iar bunicul său s-a numărat printre participanții la greva minerilor de la Lupeni din august 1929.
Având de partea sa și o seamă de aliați de nădejde, precum primarul municipiului Lupeni, Lucian Resmeriță sau opmul de afaceri Emil Părău, demersul făcut de Aurel Uilăcan a fost unul încununat de succes.
Tot un succes a fost și difuzarea acestui film în cele două proiecții speciale realizate la Cinematograful „Cultural”, unde mai întâi câteva sute de tineri de la cele două licee din localitate, Liceul Teoretic și Liceul Tehnologic și mai apoi câteva sute de adulți au venit să urmărească acest film care aduce în atenție nu doar un eveniment istoric emblematic pentru comunitatea locală – greva minerilor din 1929 – ci prezintă o veritabilă frescă a vieții oamenilor și a comunității Lupeniului de la începutul secolului precedent.
Printre spectatori s-a aflat și primarul municipiului Lupeni, Lucian Resmeriță care s-a declarat impresionat de această producție cinematografică. „ Mă bucur că vizionarea filmului „Lupeni 29”, la care au participat sute de cetățeni ai municipiului Lupeni, de toate vârstele, a constituit nu doar o inedită întoarcele în timp în istoria Lupeniului, ci și un succes pe măsură. Îl felicit pe domnul Aurel Uilăcan pentru inițiativa și demersurile făcute pentru proiecția filmului „Lupeni 29” un film care așa cum m-am convins și eu astăzi, vizionându-l la Cinematograful „Cultural”, prezintă nu doar un moment de referință al istoriei noastre, ci este și o frescă a vieții oamenilor din comunitatea noastră, la începutul veacului trecut. Dacă eliminăm fragmentele ideologice inserate în acest film, trebuie să remarc faptul că filmul este unul foarte reușit care, dincolo de dramatismul momentului pe care-l relevă, evidențiază într-un mod absolut vizibil evoluția pe care Lupeniului a cunoscut-o în dezvoltarea sa în anii care s-au scurs din 1962 când s-au filmat aici majoritatea scenelor filmului, o dezvoltare al cărei principal factor au fost, în principal tot minerii Lupeniului”, a delcarat primarul Lucian Resmeriță.
Impresionat a fost și fostul lider sindical Ștefan Adrian Jurca care, asemenea altor foști mineri din Valea Jiului care au vizionat filmul, crede că „Lupeni 29” este un film despre solidaritatea și despre demnitatea celor care au trudit în subteranele Văii Jiului și merită să fie vizionat de cât mai mulți oameni. „Remarcabilă inițiativa dl Aurel Uilacan și care a fost pusă în practică de către Lucian Resmeriță, primarul orașului Lupeni, de a difuza la Cinematograful ,,Cultural ” din localitate fimul artistic ,,Lupeni ’29”! Un film despre solidaritatea și despre demnitatea celor care au trudit în subteranele Văii Jiului. Spun că această inițiativă a fost remarcabilă din două motive: sala a fost arhiplină de la orele 18 și am înțeles că tot așa a fost și de la orele 13 când filmul a fost difuzat pentru copii. Al doilea motiv este că deși este un film alb- negru, un film vechi, acesta reflectă în proporție de peste 80% realitatea, mizeria și chinul celor care au trudit în subteranele Văii Jiului și în care s-a tras fără milă. Minerii au fost bătuți și umiliți de fiecare regim care a trecut peste Valea Jiului și peste această țară. Chiar și în ultimii ani am avut lideri de sindicat arestați, unul mort în închisoare Ionel Ciontu, iar altul a murit la puțin timp după eliberare, Dorin Loiș- Dumnezeu să-i odihnească în pace. Fac pe această cale un apel la primarul orașului Petroșani să procedeze și el la difuzarea acestui film. Un film despre trecutul dur și pe alocuri nenorocit al acestei zone. Noi nu avem dreptul să uităm nimic, absolut nimic, să nu uităm că în subteranele Văii Jiului au murit peste o mie de oameni iar alte câteva mii au rămas schilodiți pe viață. Să nu uităm că autoritățile din 1929 nu au lăsat familiile minerilor împușcați să intre în cimitir să-și plângă morți. Să nu uităm niciodată nici pe cei care nu de mult ne-au interzis, la fel, să intrăm în cimitire. Să nu uiți Darie, să nu uiți…”, spune Ștefan Adrian Jurca.
Sigur că acest film a stârnit emoții, a răscolit amintiri și a smuls chiar și lacrimi din partea unora dintre spectatori, confirmând astfel că istoria minerilor din Valea Jiului este răscolitoare iar filmul lui Mircea Drăgan și-a câștigat, pe bună dreptate, locul între capodoperele cinematografiei române din secolul XX.
Emoționat, dar și extrem de mulțumit de succesul demersului său a fost și Aurel Uilăcan, inițiatorul acestui program culturale de restituire istorică prin cinematografie. „Prin difuzarea filmului „Lupeni’29” mi-am împlinit un vis. Acela de a readuce în atenție amintirile unei adevărate istorii a mineritului Văii Jiului, prin care tinerii să cunoască jertfa strămoșilor lor. Acest film este important nu doar ca operă artistică, ci și ca o lecție de istorie și de morală. El ne arată ce înseamnă curajul, demnitatea, unitatea si puterea unei comunități atunci când cere dreptate. Chiar dacă povestea are loc în trecut, mesajul ei rămâne actual: demnitatea și drepturile oamenilor trebuie respectate întotdeauna. Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestui eveniment”, a mărturisit Aurel Uilăcan.
Filmul „Lupeni 29” a fost realizat în 1962 și a avut premiera în februarie 1963, bucurându-se de un imens succes la public. Peste 4 milioane de oameni, plătitori de bilet, au vizionat filmul în decurs de mai puțin de un an, iar filmul a câștigat și două importante premii internaționale la Festivalul Internațional de Film de la Moscova (un fel de „Oscar” al cinematografiei din țările blocului comunist) în același an 1963. Filmul a avut, totodată, și două continuări, regizorul Mircea Drăgan continuând povestea în filmele sale „Golgota”, realizat în 1966 și „O lume fără cer”, realizat în 1981.
