Există seri care se termină odată cu stingerea luminilor și seri care continuă mult după ce ultimii invitați au plecat. Rămân în memorie printr-un gest, printr-o voce, printr-o poveste spusă la timp sau prin emoția aceea rară de a vedea oameni care își recunosc, public, valoarea unii altora.
O asemenea seară a fost cea de joi, 24 septembrie 2026, când Sala Rosa Riviera din Târgu Jiu, aparținând Anna Events, a devenit pentru câteva ore un spațiu al recunoștinței și al admirației.
Aici, Asociația Uniunea Femeilor din Gorj a organizat cea de-a VI-a ediție a Galei Femeilor de 10, eveniment ajuns deja la maturitatea unei tradiții. Peste 150 de participanți au răspuns invitației, iar atmosfera a avut de la început ceva din căldura întâlnirilor în care ceremonialul nu anulează firescul. Oaspeții au fost întâmpinați, simbolic, cu pâine și sare, gest simplu, dar încărcat de semnificația ospitalității românești.
Nu era însă o seară despre fast. Era, înainte de toate, o seară despre oameni. Ce înseamnă, de fapt, o „femeie de 10”? Poate că primul răspuns ar putea trimite la performanță, la carieră, la reușită, la acele biografii în care succesul poate fi măsurat prin diplome, funcții, proiecte sau rezultate.
Dar, ascultând poveștile femeilor urcate pe scenă, am înțeles că cifra 10 capătă aici un sens mult mai profund. Înseamnă muncă dusă uneori în tăcere, înseamnă curajul de a începe din nou, înseamnă responsabilitate, înseamnă să construiești fără să aștepți permanent aplauze. Și mai înseamnă ceva: să lași, prin trecerea ta, viața unui alt om puțin mai bună decât ai găsit-o.
Cele două prezentatoare ale serii, Andreea Tudorescu și Loredana Pupăzan, au condus publicul prin momentele Galei cu naturalețe și emoție.
Andreea Tudorescu este cea de la care a pornit, în urmă cu șase ediții, ideea acestui proiect și este membră fondatoare a Asociației Uniunea Femeilor din Gorj. Loredana Pupăzan, implicată la rândul său încă de la începuturile asociației și cunoscută publicului și prin emisiunea „Ecouri Gorjene” de la Gorj TV, a fost una dintre vocile care au dat contur poveștilor prezentate în această seară.
O retrospectivă a edițiilor anterioare a arătat că Gala nu s-a construit peste noapte. În spatele luminilor, al florilor și al trofeelor se află ani de proiecte, întâlniri, implicare și dorința unei comunități de a-și pune valorile în lumină.
Uneori, munca adevărată se desfășoară în afara scenei. Tocmai de aceea, primul trofeu al serii, înmânat de Simona Rădoi, președinta Asociației Uniunea Femeilor din Gorj, a mers către Rodica Bianchi, contabilul asociației, pentru seriozitatea, răbdarea și responsabilitatea cu care susține activitatea administrativă.
A urmat Corina Măruțoiu, asistent social și membru activ al AUFG, unul dintre acei oameni pentru care apropierea de ceilalți nu este doar o obligație profesională, ci o formă de a fi.
Ediția din acest an a adus și o premieră. Pentru prima dată, Gala a acordat o distincție unui bărbat.
Călin Lemnaru a primit Premiul Special pentru Excelență, ca recunoaștere a sprijinului constant acordat proiectelor Asociației Uniunea Femeilor din Gorj. Poate că tocmai aici s-a aflat unul dintre mesajele frumoase ale serii: promovarea valorii feminine nu presupune construirea unor ziduri între femei și bărbați, ci recunoașterea oamenilor care știu să susțină, să respecte și să construiască împreună. Douăsprezece povești, douăsprezece drumuri
Apoi scena le-a aparținut laureatelor. Nu au urcat pe scenă doar profesii. Au urcat destine. Loredana Bălan și Cristina Țipluică, antreprenoare, au reprezentat universul femeilor care au avut curajul de a transforma ideile în proiecte și proiectele în realitate.
Mioara Dinoiu, meșter popular din Polovragi, a adus cu ea memoria unui patrimoniu care supraviețuiește tocmai prin mâinile celor care nu lasă tradiția să devină muzeu.
Ana-Maria Mitroi, jurnalistă, a reprezentat puterea cuvântului și responsabilitatea profesiei de a vedea, de a întreba și de a spune.
Nuți Tapotă Lătărețu, artist popular, a adus în scenă acel filon al cântecului românesc care leagă generații.
Aura Stoenescu, instructor arte muzeu, a vorbit prin însăși activitatea sa despre educație, patrimoniu și frumusețea transmisă mai departe.
Din lumea medicinei au fost premiate dr. Simona Coleașă, medic alergolog la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, și dr. Tatiana Grecu, medic ATI în cadrul aceleiași instituții – profesii în care, dincolo de știință, există permanent responsabilitatea față de viața omului.
Olivia Argintaru, judecător, a reprezentat domeniul justiției și rigorile unei profesii pentru care echilibrul și responsabilitatea sunt fundamentale.
Irina Teodosescu, psiholog, aduce prin profesia sa în prim-plan lumea nevăzută a vulnerabilităților, a fricilor și a vindecărilor interioare.
Elena Pomană, autor și jurnalist, este una dintre femeile pentru care cuvântul scris devine mărturie și întâlnire.
Iar Raluca Lăpădat, antreprenor, completează această galerie a unor femei venite din domenii diferite, dar unite prin capacitatea de a construi.
O Diplomă de Excelență i-a fost acordată și Claudiei Șerban, care activează în cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copiii cu Dizabilități și este navigator oncolog. În profesia ei, cuvântul „navigator” capătă o greutate aparte. Uneori, un om aflat în suferință are nevoie nu doar de un tratament, ci și de cineva care să-i arate drumul.
Fiecare laureată a primit aplauze, flori și distincția Galei. Dar poate că adevărata recompensă a fost sentimentul că munca lor a fost văzută.
Jurnalista Ana-Maria Mitroi a vorbit tocmai despre această nevoie de recunoaștere, subliniind că asemenea evenimente readuc în societate un sentiment care, uneori, pare uitat: acela al aprecierii sincere pentru oamenii care își fac profesia cu responsabilitate și se implică în viața comunității.
Elena Pomană a întors, la rândul său, lumina către organizatoare, amintind un adevăr simplu: și femeile care îi celebrează pe ceilalți merită să li se spună că ceea ce fac contează.
A fost unul dintre acele momente în care distanța dintre scenă și sală a dispărut. Pentru că, într-un asemenea eveniment, nu există doar laureați și spectatori. Există oameni care se recunosc unii pe alții.
Între momentele de premiere, muzica a dat serii o altă respirație. Cătălin Stepa a adus pe scenă energia și sensibilitatea cântecului său, iar Bianca Constantinescu a oferit un moment încărcat de delicatețe și emoție. Grupul vocal cameral „SOL MUSIC” al Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” a adus prospețimea vocilor tinere și frumusețea armoniei colective.
Au evoluat, de asemenea, Marius Florea, profesor, orchestrator, compozitor și violonist, alături de fiul său, Adonis.
Eleganța serii a fost completată de prezentarea de modă susținută de D Fashion Boutique Vâlcea și Divine Models by Dalia Florescu.
Și totuși, nimic nu ar fi avut aceeași valoare fără poveștile oamenilor din spatele lor.
Am participat la această Gală și în calitate de purtător de cuvânt al Mișcării Naționale pentru Apărarea Drepturilor Omului – MNADOR, organizație în numele căreia am transmis un mesaj de respect și solidaritate. Am pornit de la ideea că o femeie de 10 nu trebuie confundată cu o femeie perfectă. Perfecțiunea este, poate, doar o ficțiune. Demnitatea, însă, este reală. Curajul este real. Puterea de a te ridica după o cădere este reală. Am vorbit despre dreptul fiecărei femei de a fi respectată, ascultată, de a trăi fără teamă, fără umilință și fără violență, despre dreptul de a-și urma propriul drum și de a fi apreciată pentru ceea ce este și pentru ceea ce construiește. Pentru MNADOR, drepturile omului nu trebuie să rămână simple enunțuri în texte de lege sau declarații solemne. Ele trebuie să se vadă în viața de fiecare zi, în felul în care ne purtăm unii cu alții, în refuzul de a trece nepăsători pe lângă nedreptate, în curajul de a apăra un om atunci când vocea lui nu se mai aude, în mâna întinsă, în acel simplu: „Te vedem. Te auzim. Suntem alături de tine.”
Poate că adevărata măsură a unei „femei de 10” nu se găsește, până la urmă, într-o cifră, într-un titlu sau într-un trofeu. Se află în binele pe care îl lasă în urma ei.
În finalul serii, Simona Rădoi, președinta Asociației Uniunea Femeilor din Gorj, a întors recunoștința către toți cei care au făcut posibilă ediția din acest an. Le-a mulțumit Andreei Tudorescu și Loredanei Pupăzan pentru implicarea, energia și loialitatea cu care au construit, an după an, proiectele AUFG.
O gală de asemenea amploare înseamnă însă o întreagă echipă. Au contribuit sponsorii Roxy Photo Corner, Robleo, SC Darpredmar Pan SRL, Florăria Pamico, EvoQ – Claudia Toma, Mary Flori – Piața Mare Târgu Jiu și Colțul cu Flori, alături de partenerul Anna Events.
Partenerii media au fost Gorj TV, Tele 3 TV, Nănuți Gabriel și Gigi Bușe. Sonorizarea a fost asigurată de Gabi Olteanu, iar imaginea și promovarea au purtat semnătura lui Florin Bordeianu.
În spatele fiecărui eveniment frumos există oameni care nu apar întotdeauna în fotografiile oficiale, dar fără de care nimic nu ar putea exista. Cei care așază mesele, reglează luminile, pregătesc florile, montează aparatura, fotografiază, filmează, repetă, transportă, coordonează. Și fiecare dintre ei lasă o parte din propria muncă în rezultatul final.
Când s-a apropiat sfârșitul Galei, am privit din nou sala. Trofeele fuseseră acordate, florile își găsiseră destinatarele, aparatele fotografice prinseseră sute de zâmbete. Dar adevărata poveste a serii nu încăpea într-o fotografie. Pentru câteva ore, într-o lume care vorbește adesea mai repede despre greșelile oamenilor decât despre meritele lor, cineva alesese să facă exact invers. Să spună: „Te-am văzut. Știm cât ai muncit. Știm ce ai construit. Și îți mulțumim.”
Poate că acesta este marele merit al Galei Femeilor de 10. Nu acela de a împărți note, nu acela de a inventa ierarhii. Ci de a transforma recunoștința într-un gest public. De a scoate pentru o seară din anonimat munca, perseverența, talentul, implicarea socială și umanitatea unor oameni.
Asociația Uniunea Femeilor din Gorj și-a construit de-a lungul celor șase ediții un motto care spune mult despre filosofia sa: „Unde-i una, suntem toate!”
În seara de 24 septembrie, la Târgu Jiu, aceste cuvinte nu au fost doar un slogan. Au fost o stare de spirit. Pentru că adevărata putere a unei comunități începe în clipa în care succesul celuilalt nu ne micșorează, ci ne bucură. În clipa în care știm să aplaudăm, în clipa în care știm să mulțumim și, mai ales, în clipa în care înțelegem că lumina unui om nu o stinge pe a celuilalt.
Uneori, o face și mai puternică.
