1 iunie, ziua celor 2 miliarde de copii ai planetei

         Pentru  cei mici, este ziua în care vor să se joace, să se distreze cel mai mult şi să primească tot felul de cadouri, iar pentru cei mari este încă o ocazie de a redeveni, alături de ei,  copii. Ziua Copilului este şi un bun prilej de a ne aminti ce-şi doresc copiii de la părinţi, dacă sunt fericiţi, dacă le sunt respectate drepturile sau bunăstarea.

atlas_11918300

Despre o Zi a copilului s-a vorbit prima dată la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor organizată  la Geneva, în august 1925. Atunci, 54 de reprezentanţi ai ţărilor participante la eveniment au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului, iar după conferinţă, unele guverne au introdus Ziua Copilului ca sărbătoare internaţională, celebrată la diferite date ale anului.

Nu este prea clar de ce a fost aleasă data de 1 iunie, dar o teorie spune că ar fi fost aleasă în amintirea zilei de 1 iunie 1925 când consulul general al Chinei la San Francisco a adunat câţiva zeci de copii chinezi orfani pentru a celebra împreună Festivalul Bărcii Dragon,  o mare sărbătoare chineză.

La 20 noiembrie 1959,  Adunarea Generală a ONU vota Declaraţia Drepturilor Copilului şi recomanda tuturor statelor membre să-i sărbătorească pe copii.  Recomandarea, cu caracter neobligatoriu, a fost respectată de multe ţări, dar în funcţie de propria istorie şi de tradiţiile locale, Ziua copilului se sărbătoreşte pe 1 iunie în aproximativ 30 de state, în timp ce alte ţări sărbăroresc la alte date sau chiar deloc.

În România, Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată la 1 iunie 1950.

Bunăstarea copiilor

Este percepută diferit de copii, faţă de cei mari. Copii îşi exprimă satisfacţia faţă de viaţa pe care o au când vine vorba de prieteni, activităţile de la şcoală sau felul în care îşi petrec timpul liber, de timpul pe care îl petrec cu părinţii, dacă sunt ascultaţi sau dacă simt că le sunt respectate drepturile. În acelaşi timp, pentru părinţii responsabili, bunăstarea copiilor lor este o preocupare permanentă şi trebuie să fie o prioritate şi pentru cei care decid viitorul lor, guvernanţi sau politicieni, prin măsuri sociale sau în domeniul educaţiei.

Oficial, statisticile privind bunăstarea copilului se bazează pe situaţia lui materială, sănătatea şi securitatea acestuia, educaţia, comportamentele, cât şi riscurile şi condiţiile de locuit.

În lipsa unei protecţii sociale eficiente, copiii din gospodăriile mai sărace moştenesc inegalităţile, iar cei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt vulnerabili şi nu doar din cauza condiţiilor financiare, căci de cele mai multe ori părinţii trimit bani acasă, ci mai ales din cauza lipsei îngrijirii părinteşti, cu efecte grave asupra calităţii alimentaţiei dar şi a rezultatelor şcolare.

România este sigurul stat din Uniunea Europeană care acordă necondiţionat prestaţii sociale, în toate celelalte ţări membre cel puţin unul dintre părinţi trebuie să lucreze pentru a avea dreptul să primească alocaţie pentru copii. Cuantumul alocaţiei este acelaşi pentru toţi copiii din România, în timp ce în alte ţări UE, sistemul este diferenţiat şi ţine cont de nivelul veniturilor părinţilor, de numărul de copii al familiei, dar şi de protecţia celor aflaţi în nevoie, dar fără posibilități financiare.

Cele mai mari alocaţii pentru copii le acordă Luxemburg, peste 800 de euro pentru cel de-al treilea copil născut.

În Belgia cuantumul alocaţiei este în funcţie de numărul copiilor din familie – pentru un copil se acordă 83 de euro, pentru doi copii, 154 de euro, iar pentru trei sau mai mulţi copii, alocaţia este de 230 de euro pe lună. Acelaşi criteriu funcţionează şi în Franţa – 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei copii şi 441 euro pentru 4 copii, şi în Germania, pentru unu sau doi copii – 164 de euro, pentru trei copii – 170 de euro, iar pentru patru copii – 195 de euro lunar.

În Spania, valoarea alocaţiei este diferenţiată în funcţie de veniturile părinţilor, dar şi de vârsta copilului – 41 de euro până la 3 ani şi de 24 de euro, între 4 şi 18 ani.

În România, deşi alocaţia de stat pentru copii a fost majorată, în urma votului din Camera Deputaţilor din 20 mai 2015, de la 42 de lei, la 84 de lei lunar (aprox. 19 euro), va rămâne de aproximatv 10 ori mai mică decât alocaţia medie europeană,  care se ridică la 210 euro.

În noiembrie 2014, de dublarea alocaţia pentru sprijinul familiilor sărace au beneficiat peste 500 de mii de copii, din aproximativ 284 de mii de familii cu un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie. De asemenea, tot atunci Guvernul a decis şi dublarea alocației de hrană pentru copiii din sistemul de protecţie specială.

https://stiri.tvr.ro/

[slideshow_deploy id=’13836′]