Un gest de omenie !

Ora opt și cinci minute. În clasă, elevii din IX B, cu o listă în față șușoteau de zor:
„-Cât dai?
– Un leu. Tu?”
Îi întreb ce fac. Mi se răspunde că strâng bani. Îi mai întreb din nou pentru ce îi strâng… Unul dintre ei îmi spune că vor să cumpere o pereche de adidași pentru un coleg mai mare care a venit la școală încălțat cu papuci de casă.

copil-sarac

Pe elevul respectiv îl cunosc. Îi știu problemele. La fel le știu și ceilalți elevi și profesori. Până la ora 9,00, banii erau strânși. O parte de la elevi, o parte de la profesori. Mă întâlnesc cu elevul X din întâmplare. Are hanoracul rupt, pantalonii jerpeliți și în cap o șapcă roasă. În picioare însă are adidași noi, alb cu negru. Nu spun nimic. El nu spune nimic, dar ochii îi lucesc ciudat a mulțumire.

Sunt mândră de elevii mei. Poate nu sunt cei mai deștepți. Poate nu or să ia bacalaureatul….Dar pentru mine, astăzi au trecut cu brio un examen important. Acela de a fi OM. Restul sunt cuvinte și cifre în statistici.

[slideshow_deploy id=’19869′]



« (Știre anterioară)