Ora opt și cinci minute. În clasă, elevii din IX B, cu o listă în față șușoteau de zor:
„-Cât dai?
– Un leu. Tu?”
Îi întreb ce fac. Mi se răspunde că strâng bani. Îi mai întreb din nou pentru ce îi strâng… Unul dintre ei îmi spune că vor să cumpere o pereche de adidași pentru un coleg mai mare care a venit la școală încălțat cu papuci de casă.

Pe elevul respectiv îl cunosc. Îi știu problemele. La fel le știu și ceilalți elevi și profesori. Până la ora 9,00, banii erau strânși. O parte de la elevi, o parte de la profesori. Mă întâlnesc cu elevul X din întâmplare. Are hanoracul rupt, pantalonii jerpeliți și în cap o șapcă roasă. În picioare însă are adidași noi, alb cu negru. Nu spun nimic. El nu spune nimic, dar ochii îi lucesc ciudat a mulțumire.

Sunt mândră de elevii mei. Poate nu sunt cei mai deștepți. Poate nu or să ia bacalaureatul….Dar pentru mine, astăzi au trecut cu brio un examen important. Acela de a fi OM. Restul sunt cuvinte și cifre în statistici.

[slideshow_deploy id=’19869′]