Ordinul Naţional de Merit pentru luptătorul anticomunist Tiberiu Tomuș

S-a sacrificat pentru ţară, pentru popor, pentru libertate! A plătit scump pentru curajul său şi demnitatea cu care s-a opus comuniştilor. N-a regretat nici măcar o singură clipă că a încercat ceea ce alţii nici nu aveau curajul să gândească. Pentru sacrificiul său este recompensat acum cu Ordinul Naţional de Merit.
Au fost 11 partizani în organizaţie
Alături de alţi 10 camarazi grupaţi în organizaţia „Fiii Parângului”, care lupta împotriva comuniştilor, un tânăr de 18 ani din Petroşani plănuia să arunce în aer tribuna cu ofiţerii Securităţii şi secretarii PMR ce urmăreau defilarea muncitorilor de 1 Mai în 1958. Bravul luptător anticomunist se numeşte Tiberiu Tomuş (foto), iar faptele sale ar trebui cunoscute de noile generaţii. Municipalitatea, prin primarul Tiberiu Iacob Ridizi, îi va înmâna, mâine, în cadrul unei ceremonii, Ordinul Naţional de Merit, titlu conferit pentru apărarea intereselor supreme ale statului român: independenţa, suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială. Manifestarea va avea loc acasă la partizan, pentru că starea de sănătate nu-i mai permite participarea la o ceremonie publică.
Luptătorul anticomunist Tiberiu Tomuş şi camarazii lui au fost trădaţi chiar de unul dintre cunoscuţi. Drept pedeapsă a stat şase ani, o lună şi 25 de zile în temniţele şi lagărele de exterminare comuniste. A fost dus la muncă silnică în Balta Brăilei, torturat în fiecare duminică din cei şase ani şi ameninţat. A ieşit pe porţile temniţei schilodit şi a fost urmărit încă 20 de ani de securişti.
„Fiii Parângului” şi crezul lor
Răsturnarea regimului comunist şi lupta împotriva ruşilor trebuiau să înceapă din Valea Jiului, leagănul minerilor nesupuşi şi de care îi era groază Securităţii. Organizaţii gata de luptă împotriva comuniştilor erau formate în întreaga ţară şi ţineau legătura între ele în secret. Toţi luptătorii, în fapt nişte tineri cu vârste până în 30 de ani, erau foarte bine echipaţi cu arme şi explozibil recuperat din depozitele abandonate de armata germană şi păstrat în ascunzătorile din munţi. După ani de pregătiri, „Fiii Parângului” au pus la punct un plan care trebuia să declanşeze o revoltă generală în România, iar organizaţiile secrete anticomuniste aveau să înceapă lupta la baionetă împotriva regimului totalitar şi să scoată ţara de sub dominaţia sovietică.
Lupta se declanşa la Petroşani
Totul era pregătit să pornească de la Petroşani, în ziua de 1 mai 1958. Urma să fie o defilare prin faţa secretarilor şi a ofiţerilor comunişti. „Era în ’58, pe 1 mai. În tribună erau numai ofiţeri şi mahări comunişti. Pe timpul acela şi un simplu membru de partid avea o putere extraordinară. Dacă zicea că o persoană trebuie să plece în Moldova, se făcea pe dracu’n patru şi omul ăla era trimis în fundul Moldovei. Comuniştii au fost oamenii dracului. Ziceau: Bă, Dumnezeu suntem noi! Dacă e aşa cum zici tu, roagă-te la Dumnezeu să-ţi dea pită! Apoi mai ziceau: Roagă-te la partidul nostru şi-ţi dă pită. Omul zicea el ceva, cum zicea ce voiau ei, aduceau o pită neagră şi-i dădeau. Am pregătit tot şi toţi ştiam ce avem de făcut. Cine aprinde fitilul, cine dă telefoane la Deva, la Târgu Jiu sau Craiova, la fraţii noştri pregătiţi să înceapă lupta”, a povestit Tiberiu Tomuş.
Dinamită şi nitroglicerină sub scenă
Intenţia celor 11 luptători din Valea Jiului era să dinamiteze scena exact în momentul în care începeau discursurile comuniştilor. Aveau să scoată toţi armele şi să-i imobilizeze pe militari, ca mai apoi să ocupe sediul de securitate şi punctele cheie prin care comunicau comuniştii. „Noi aveam în plan să aruncăm în aer tribuna cu VIP-urile comuniste. Totul era planificat în detaliu. Trebuia să explodeze exact în momentul în care peste scenă avea să treacă planorul. În Petroşani era un aerodrom, erau planoare care veneau la defilare. Unul trebuia să treacă pe deasupra. Atunci era şi lumea departe de scenă, pentru că noi voiam ca numai comuniştii să sară în aer, să nu moară şi nevinovaţi. Bombele erau făcute de noi şi explozibilul l-am luat dintr-un depozit de arme al nemţilor. Aici era plin de depozite lăsate de nemţi după ce au fugit”, şi-a amintit fostul deţinut politic.
Trădaţi de un camarad
Planul lor a fost dat peste cap de un membru al grupării. Un băiat tânăr care, în ajun de 1 mai, după întâlnirea secretă a Rezistenţei, a mers acasă şi a destăinuit tatălui său ce a pus la cale. „Cel care ne-a trădat a fost unul dintre ai noştri. Tatăl lui cânta în fanfară. În seara de dinainte de 1 mai, ne-am întâlnit toţi 11 din organizaţia noastră şi ne-am înţeles să ne ducem acasă, să fim toţi pe 1 mai la posturi, odihniţi şi gata de plan. El s-a dus acasă şi a zis : Tată, mâine să nu meri la defilare! Ştia că o să moară în explozie. A fost luat la întrebări şi bătut. Toţi eram nişte copii, toţi eram tineri. El a zis, nu mă mai bate că-ţi spun, şi o spus. S-or dus la securişti amândoi şi or spus ce s-a pus la punct”, povestea luptătorul anticomunist.
Vânaţi de Securitate
Mulţi dintre „Fiii Parângului” au fost arestaţi din acea noapte, iar alţii au mai apucat libertatea doar câteva zile până când s-a aflat şi de ei. „Eu n-am ştiut nimic, a doua zi defilam pe stradă cu arma de la tir. Şi tot aşteptam să bubuie, să trosnească, dar nimic, nimic. Trece 1 mai, trece 2 mai şi nu mă mai întâlneam cu ei. Mă, ce o fi, ce s-o fi întâmplat? În 2 mai eram cu nişte prieteni la un restaurant din Petroşani, la un pahar. Vine la masă un ofiţer şi mă întreabă dacă eu sunt cutare? Zic da! Să veniţi cu noi. I-am zis: prima dată consum ce am pe masă, plătesc şi după aia vin cu voi! Ştiam deja ce se întâmplă. M-am gândit eu aşa, erau doi şi restaurantul avea un hol până în stradă. Îi pocnesc pe ăştia doi în hol, rup uşa cu ei şi scap. Când am ajuns în hol, erau încă şase cu arme. M-au dus la Securitate, aici la Petroşani, şi m-au băgat într-o cameră”, a mai povestit luptătorul.
A doua zi, securiştii l-au băgat pe Tiberiu Tomuş într-un Gaz rusesc. Era păzit bine de trei miliţieni. Urma să fie dus la Deva, la penitenciar, pentru anchetă. De acolo a început calvarul pentru tânărul care, dacă ar fi reuşit să detoneze bomba de sub scena comuniştilor, ar fi putut da startul unei lupte de gherilă în ţară. Ceauşescu l-a catalogat „huligan politic” şi nu deţinut, la fel ca pe toţi luptătorii din Rezistenţă.
[slideshow_deploy id=’24093′]


(Următoarea știre) »