Cuvânt pentru suflet – Zămislirea Sfintei Fecioare Maria

Lipsa copiilor întrista tare pe respectaţii şi cinstiții părinţi Ioachim și Ana din pricina Legii lui Moise şi a flecărelilor din partea oamenilor lipsiţi de minte, pe când ei voiau să se nască din ei ceva nu numai pentru a şterge ocara lor, dar şi cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slavă mai înaltă.

Atunci, fericita Ana, asemenea întâiei Ane, maica lui Samuel, a plecat la Templu şi s-a rugat Lui Dumnezeu să-i dea rodul naşterii pentru ca, la rândul său, ea să-i închine în schimb darul primit de la El. De asemenea, vrednicul Ioachim n-a rămas mai prejos, şi cerea lui Dumnezeu să fie izbăvit de lipsa pruncilor.

Iar Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile. Din aceasta este cunoscută viaţa lor cea sfântă, plăcută lui Dumnezeu şi cinstită, că li s-a dat lor fiică mai sfântă decât toţi sfinţii şi decât heruvimii mai cinstită, care mai mult decât toţi a plăcut lui Dumnezeu.

Pentru a se împlini planul lui Dumnezeu, în privinţa întrupării fiului trebuia în primul rând să pregătească un ”vas ales”. Dumnezeu s-a hotărât asupra Sfintei Ana şi a lui Ioachim, oameni curaţi şi drept-credincioşi care nu aveau copii dar îşi doreau cu ardoare unul şi atunci când nu se mai aşteptau la aşa ceva s-a întâmplat minunea şi Ana a rămas grea cu Ioachim şi astfel cea neroditoare a zămislit Fecioara. Doar Fecioara avea să nască pe Hristos într-un mod care nu poate fi explicat şi nici înţeles de mintea omenească, ci aşa cum numai Dumnezeu ştie.

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Şi pregătească biserică însufleţită şi casă sfântă spre sălăşluire Lui, trimiţând pe îngerii Lui către drepţii Ioachim şi Ana – din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup – mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească naşterea Fecioarei.

În această zi se sărbătoreşte ziua în care sfântul înger, mesagerul lui Dumnezeu, i-a dat vestea zămislirii preacuratei Maici a lui Hristos. Astfel, cea căreia I se spunea “cea stearpă” a dat rod, cea care a trăit toată viaţa fără copii a devenit mamă născătoare de copii căci nimic nu-I este cu neputinţă lui Dumnezeu. Din copila lor urma să iasă trupul purtător de Dumnezeu spre a doua naştere a lumii, mai înainte de veacuri aleasă şi hotărâtă.

[slideshow_deploy id=’13835′]