Aici, într-un chip absolut fantastic, câţiva zeci de “colţi” muntoşi se înaltă spre cer în plin câmp, la o înălţime de până la 613 metri, dându-ţi oarecum impresia unui Stonhange de dimensiuni uriaşe. Miracol al zeilor sau minune dumnezeiască trebuie să fi stat la baza acestei creaţii naturale, cu toate că ştiinţa a găsit şi pentru acest relief ciudat o explicaţie ştiinţifică.

Mulţi au fost cei care au crezut iar unii mai cred încă şi astăzi, că meteorele din Grecia nu sunt altceva decât rezultatul lipirii unor meteoriţi de scoarţa terestră, susţinându-şi teoria chiar pe denumirea fabuloaselor coloane de stânci golaşe. În realitate, numele de Meteora a fost atribuit acestor minuni ale  naturii abia în secolul al XIV-lea când pe cea mai înaltă stâncă din acest superb aranjament geografic, numită Plathilitos (“piatra lată”), călugărul Athanasios va constui, cu migală, răbdare şi credinţă nemăsurată, o mănăstire pe care o va numi Meteoron, ceea ce din limba greacă se traduce drept “suspendat în aer”.

Şi pentru ca măreţia acestui loc să fie una care să te apropie şi mai mult de Dumnezeu, grecii au construit în vârful celor mai impresionanţi meteori, printre vulturi, 24 de lăcaşuri monahale de o frumuseţe fără seamăn. După invazia păgânilor otomani, doar în 6 dintre acestea a mai fost reluată viaţa monahală. Astăzi, mănăstirile de la Meteora sunt cuprinse în patrimoniul universal UNESCO, care le-a declarat “pământ sfânt”. De altfel, Meteora este cel de-al doilea mare complex monahal al ortodoxiei, după Muntele Athos. Spre deosebite de Athos, de frumuseţile Meteorei se pot bucura astăzi, în egală măsură, bărbaţii şi femeile, accesul acestora din urmă fiind aici permis.

Chiar dacă deschiderea mănăstirilor denumite astăzi meteore a condus la crearea de facilităţi privind accesul, pentru a vizita mănăstirile de la Meteora trebuie să accepţi calvarul de a urca zeci sau, în anumite locuri, sute de scări abrupte, construite pe “buza” prăpăstioasă a stâncilor şi să treci peste poduri suspendate la sute de metri deasupra solului ori prin tuneluri săpate în munte. Efortul însă este pe deplin răsplătit pentru cei care ajung sus, nu doar pentru că vizitarea frumoaselor meteore şi peisajul care se poate admira din curtea acestora sunt absolut fascinante, ci şi pentru aici te simţi cu adevărat mai aproape de Dumnezeu.

GALERIE FOTO METEORA:

 

Dintre cele 6 mănăstiri ale complexului monahal de la Meteora, Marele Meteoron este probabil cea mai impresionantă, atât ca organizare, cât şi ca dimensiuni sau privelişte care ţi se deschide înaintea ochilor. Aceasta a fost construită în jurul anului 1340, dar a beneficiat permanent de adăugiri ulterioare, făcute de călugări, în mod special de către ţarul sârb Simeon Uros care s-a şi călugărit aici. Suspendată pe cea mai impunătoare stâncă din complexul geografic al meteorelor, mănăstirea este împărţită pe 3 nivele, care adăpostesc biserica ortodoxă şi chiliile pustnicilor. Tot aici există un muzeu laic ce adăposteşte câteva comori ale ortodoxismului, osuarul şi pivniţa în care se află probabil cel mai mare butoi de lemn pentru vin, cu o capacitate de 12.000 de litri. Din curtea marelui Meteor ţi se dezvăluie roată-mprejur un peisaj absolut miraculos care te face să-ţi imaginezi că numai astfel trebuie să arate şi grădina Raiului.

De mai mici dimensiuni, dar la fel de spectaculoase sunt şi celelalte mănăstiri de la Meteora: mănăstirea Varlaam, mănăstirea Sfânta Treime, mănăstirea Sfântul Ştefan, mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas, mănăstirea Sfânta Varvara (singura mănstire de maici din complexul monahal de la Meteora), aşa cum se poate vedea şi din fotografiile care însoţesc acest reportaj.

Cei care deja aţi fost la Meteora veţi fi însă de acord cu mine că realitatea care ţi se dezvăluie în faţa ochilor acolo întrece frumuseţea oricărei imagini fotografice. Iar celor care încă n-aţi fost, vă recomandăm să descoperiţi acest colţ de Rai.