Sigur eşti Charlie?

Avantul Liber | ianuarie 15, 2015
dorelAm vizionat mai demult un film din perioada în care SUA lupta să se elibereze de prejudecăţile rasiale, dar în care rasismul se manifesta, totuşi, frecvent şi violent. O fetiţă neagră de cca. 12 – 13 ani fusese batjocorită, violată, ucisă şi aruncată într-o râpă de doi dezaxaţi. Tatăl fetiţei, în faţa căruia cei doi nenorociţi aproape se lăudaseră cu fapta lor, i-a împuşcat.
Filmul redă ancheta şi procesul care au urmat. Deşi probele referitoare la faptele asasinilor fetiţei erau foarte concludente, posibilitatea ca tatăl fetiţei să beneficieze de circumstanţe atenuante era iluzorie. Aceasta, în primul rând din cauza prejudecăţilor rasiale care stăpâneau societatea americană a acelor vremuri, inclusiv pe anchetatori şi pe juraţi. Faptul că victima fusese o negresă schimba radical toate circumstanţele.
Înaintea pledoariei finale, avocatul negrului care îi împuşcase pe cei doi asasini albi are pentru juraţi o rugăminte specială: să ţină ochii închişi pe timpul cuvântului său de final! Şi începe să descrie foarte detaliat, cu lux de amănunte, cum s-au petrecut evenimentele din momentul în care fetiţa cu caietele sub braţ a fost văzută în drumul dinspre şcoală de cei doi şi până în momentul în care aceasta a fost aruncată în canalul respectiv. Când firul povestirii a ajuns aici, avocatul le-a spus juraţilor:
–         Şi acum, domnilor juraţi, imaginaţi-vă că fetiţa respectivă era… albă!!!
Simultan, concomitent, în acelaşi timp şi dintr-o dată, toţi juraţii au deschis ochii cât cepele! Toată povestea era privită cu alţi ochi!
Mi-a venit în minte scena aceasta de film în momentul în care, mai mult întâmplător, am văzut câteva din caricaturile publicate de celebra revistă Charlie. M-am simţit ca unul dintre juraţii care au deschis involuntar şi brusc, ochii!
Am auzit de mai multe ori discuţii referitoare la caricaturizarea profetului Mahomed dar, recunosc, nu m-am oprit asupra ştirii mai mult decât asupra unei mondenităţi banale. Nu m-am oprit niciodată suficient să realizez că pentru musulmani – care din punct de vedere colectiv sunt mult mai riguroşi şi mai habotnici decât creştinii în practicarea credinţei lor – aspectele caricaturizate sunt valori supreme!
Mi s-a ridicat părul în cap (în cel mai concret sens al cuvântului) când am văzut prima caricatură referitoare la Sfânta Treime! Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt erau caricaturizaţi cu descrierea „mariaj homo”!!! Mi s-a făcut pielea de găină când am văzut caricatura unei călugăriţe cu poalele-n cap, cu fundul în sus şi cu o cruce pe care era răstignit Mântuitorul înfiptă-n fund!!! Explicaţia: călugăriţa nu era satisfăcută de relaţia ei cu Dumnezeu! O caricatură în care Papa era prezentat cu mitra sărită din cap şi crucea sărită de la gât în urma unui picior primit în fund, părea, prin comparaţie, o glumiţă nevinovată! Aici textul era simplu, să-l înţeleagă orice copil: „Nici Dumnezeu! Nici Papa!”.
Nu îndrăznesc să vă descriu cu ce ochi văd cei de la Charlie aspecte legate de Naşterea Mântuitorului! Sau de răstignirea Lui!
I-ni-ma-gi-na-bil!
Dumnezeu să mă ierte! Şi dumneavoastră să mă iertaţi! De trei zile mă gândesc cum să mă refer la cele de mai sus fără să-mi fac un păcat de moarte! Mi se pare periculos şi să descriu sau să fac referire la la caricaturile lor abjecte.
Am auzit zilele acestea, pe toate posturile Radio şi TV, vre-o 50 de mii de referiri la „libertatea de expresie”! Totuşi! Libertatea unuia de a spune orice nu se limitează de dreptul celuilalt de a nu fi insultat, de dreptul celuilalt de a-i fi respectate opţiunile religioase? De a nu-i fi terfelit în batjocură, provocator şi ostentativ ceea ce are omul mai sfânt?
Am observat că revista Charlie nu face nici o discriminare: toate religiile sun la fel de batjocorite! Pentru mine este foarte clar: acei redactori nu erau atei, erau satanişti! Un ateu nu atacă cu atâta nemernicie pe Dumnezeu, indiferent dacă este Dumnezeul creştinilor, al evreilor sau al musulmanilor! Dar nu vreau să-i judec pe acei nefericiţi. Să-i judece şi să-i ierte Dumnezeu!
Altceva mă frământă. După atentatul din sediul revistei Charlie, a urmat o isterie în masă: mii de oameni au protestat împotriva acelui masacru cu pancarte „Je suis Charlie!”. Ba chiar a fost şi un miting special destinat la care au participat, se spune, cam un milion de persoane! Şi, bine au făcut, pentru că o crimă ca aceea nu poate fi justificată sub nici o formă!
Dar una este să condamni acel atentat şi altceva este să spui: Şi eu sunt Charlie! Înseamnă să te identifici cu Charlie! Să promovezi ce promovează Charlie! Să te reprezinte ce promovează Charlie! Şi să nu te cutremuri! Şi să nu te înfiori la gândul că acei redactori, după ce că nu aveau nimic sfânt, aveau o preocupare obsesivă să terfelească tot ceea ce era sfânt pentru alţii!
Îngrijorător este că atentatul se pare că le va da aripi: vor relua revista cu un tiraj de 100 de ori mai mare! Cu caricatura profetului pe prima pagină! Din câte am văzut, apariţia unui nou număr al revistei trebuie musai însoţită de mobilizarea generală a forţelor de ordine! Nu doar din Franţa, ci din toată Europa! Şi de rectificarea corespunzătoare a bugetelor de apărare ale statelor din Uniunea Europeană! Pentru că – nu-i aşa? – libertatea de exprimare trebuie apărată!
Mă tem că unor oameni ca nefericiţii de la Charlie, nu le poţi cere să renunţe la obsesia lor. Dar tu, cel care spui că eşti Charlie, atunci când spui că eşti Charlie, cât de sigur eşti de asta?
Autor: Dorel Schiopu
Editoriale Comentariile sunt închise pentru Sigur eşti Charlie? Print this News


« (Știre anterioară)
(Următoarea știre) »



Știri asemănătoare

Despre dreptul la viață / Editorial de Dorel Neamțu

S-au împlinit 2000 de ani de la cea mai mare crimă a umanităţii când iCItește mai departe

EDITORIAL / Despe Donald Tusk și emoționanta sa ploadoarie pentru România europeană

De mult timp, discursul politic nu mai fascinează și nu mai inspiră pe nimeni. NiciCItește mai departe

’Geaba e decembrie…

…căci vremurile s-au schimbat. Ceva lipsește, nu mai sunt zăpezile de altădată. Peste lumea anilorCItește mai departe

”Avântul Liber” – primul an, primele două milioane de cititori

În urmă cu un an, la miezul nopții din 8/9 decembrie, apărea în spațiul virtualCItește mai departe

S-au dus vremurile bune…

                             CItește mai departe

Ma doare cand vad cum pleaca oamenii din Vale…

…din pacate insa nu am nici un argument sa ii opresc. In ultimii ani seCItește mai departe

GEREA : UN MINISTRU, ZÂMBIND PE SU` MUSTEAȚĂ …

Săptămâna trecută, minerii din Valea Jiului au ieșit din nou în drum…Nu vreau, astăzi, săCItește mai departe

România are Proiect de Ţară

România şi-a găsit un nou proiect de ţară: puşcării la cele mai înalte standarde deCItește mai departe

Ţinutul care i-a uimit pe geologii străini

În urmă cu un secol şi jumătate, David Ansted, un faimos geolog şi autor londonez,CItește mai departe

Monica Iacob Ridzi: Apel la reflectie

Sunt doua saptamani de cand sunt in Penitenciar dintr-o grava eroare judiciara, doua saptamani deCItește mai departe

Mi se rupe de generaţia de politicieni pierdută. Dar cu anii noştri furaţi de ei cum rămâne?!

„Avem o generaţie ratată de tineri, din care fac parte Victor Ponta, Dan Şova, dinCItește mai departe

Un pact între Victor şi Viorel! Ca la Roşia Montană, premierul Ponta vrea să-i ţină altcineva pixul cu care semnează

În curând, conducătorii României nu vor mai putea rezolva nici cele mai simple nevoi, pânăCItește mai departe

Victor Ponta, să n-ai frică, Klaus Iohannis nu te pică!

Dacă rămâne fidel doctrinei neutre a „normalităţii”, va face casă cu Victor Ponta cel puţinCItește mai departe

Cornul şi faptele. Feţele unui an ratat

Izbitoare coincidenţă: întreaga Casă a Poporului s-a ridicat cu 1.75 miliarde de dolari, ceva maiCItește mai departe

Complicitatea academicienilor. Câţi colegi are doctorul Ponta

Apariţia ordonanţei prin care Ponta se leapădă de doctorat, fără să mai aştepte notele naţiei,CItește mai departe

Ce trebuie să faci în România ca să îţi dai o ordonanţă de urgenţă

Care este fapta peste care românii şi sistemul politic din România nu ar putea treceCItește mai departe

Parlamentari de pomană

Domnilor deputaţi şi senatori, permiteţi-mi o naivitate. Aş vrea să văd, măcar aşa, statistic şiCItește mai departe

NU ŞTIU de 20.000 de lei

Ca să poţi să spui NU ŞTIU de 20.000 de lei înseamnă că eşti purtătorCItește mai departe

Îmi este dor de un decembrie cum era odată…

…să scârțâie zăpada sub picioare, să crape piatra de ger, să mă bucur de portocaleleCItește mai departe

Ce s-au înmulţit lipitorile!

Lipitorile tot lipitori rămân. Avide după putere, gata să sugă ceva sânge, oricât de puţinCItește mai departe