La 11 august 1456, în tabăra militară de la Zemun, situată în proximitatea Belgradului, a murit Ioan de Hunedoara, guvernator al Regatului Ungariei și comandant militar cu origini românești. Decesul a survenit la un interval de aproximativ trei săptămâni după victoria obținută în fața armatei otomane conduse de sultanul Mahomed al II-lea, succes care oprise avansul turcesc spre centrul Europei. Cauza morții sale nu a fost o rană de război, ci pesta, boală infecțioasă care sa propagat rapid în rândul trupelor din condițiile sanitare precare și un număr mare de rezultate în urma asediului.
Dispariția lui în acest moment de maximă autoritate a generat o criză imediată în ierarhia nobiliară a regatului, forțând o redistribuire a puterii între marile familii aristocratice și lăsând neterminată strategia ofensivă pe care Ioan de Hunedoara o plănuise pentru securizarea definitivă a liniei Dunării. Analiza vieții sale până la data de 11 august indică o ascensiune bazată pe experiență militară acumulată în diverse centre europene și pe gestionarea unui sistem complex de alianțe politice adesea fragile.
În România, pesonalitatea lui Iancu de Hunedoara este evidențiată mai ales în județul Hunedoara, acolo unde se află reședința oficială (Castelul Corvinilor) a celui care a fost numit, pentru calitățile sale și pentru lupta pe care a dus-o pentru apărarea creștinătății, „Atlet al lui Dumnezeu”.
Aici au avut loc, marți 11 august 2026 o serie ce manifestpri comemorative și omagiale, la 570 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și strălucit comandant de oști, care prin priceperea sa a oprit înaintarea otomanilor spre inima Europei. Acestea au avut loc în cadrul „Anului Ioan de Hunedoara”, marcat în România prin legea inițiată de fostul ministru al Culturii, deputatul hunedorean Natalia Intotero împruenă cu alți parlamentari din județ.
În avanpremiera ceremoniilor de la Hunedoara, reprezentanți ai autorităților publice locale și regionale, parlamentari, istorici, oameni de cultură au mers la mormântul lui Ioan de Hunedoara din Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba-Iulia, unde au fost depuse jerbe de flori și au fost rememorate remarcabilele acțiuni politice, diplomatice și faptele de arme ale lui Ioan de Hunedoara. La prânz, la statuia lui Ioan de Hunedoara amplasată în centrul municipiului Hunedoara a avut loc ceremonia de comemorare a voievodului transilvănean, numit de Papa Calixt al III-lea „atletul cel mai puternic, unic, al lui Hristos”, pentru rolul său decisiv în salvarea Europei creștine din calea invaziei otomane.
Seria evenimentelor a continuat la Castelul Corvinilor, unde a avut loc în Sala Dietei prezentarea unei noi ediții a volumului „Hunedoreștii. O familie europeană” a remarcabilului istoric academician Ioan Aurel Pop.
Moartea lui Ioan de Hunedoara la 11 august 1456 a închis o etapă de confruntare directă cu Imperiul Otoman, lăsând în urmă un sistem defensiv care a asigurat stabilitatea frontierelor sudice ale Regatului Ungariei pentru o viață de șapte decenii. El a fost înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, locație care sublinia baza sa de putere din Transilvania. Dispariția sa a declanșat o luptă violentă pentru succes, soldată inițială cu execuția fiului său cel mare, László, dar care a culminat în cele din urmă cu alegerea lui Matei Corvin ca rege în 1458.
Un element de continuitate administrativă și religioasă menționată de surse este decizia papală de a menține sunetul clopotelor de la amiază în bisericile catolice, practică ce sa transformat dintr-un semnal de mobilizare într-o formă de recunoaștere a victoriei de la Belgrad.
