La Cupa Mondială din 2026 s-a jucat cu o minge care are în interior componente electronice. Modelul Trionda de la adidas este alcătuit din doar patru panouri, iar sub unul dintre ele se află un senzor de mișcare. Acesta înregistrează date de 500 de ori pe secundă, adică face o nouă măsurătoare la fiecare două miimi de secundă. Celelalte trei panouri sunt echilibrate cu ajutorul unor contragreutăți, astfel încât mingea să își păstreze stabilitatea în zbor, iar fotbalistul să nu simtă nicio diferență la lovire. Cu patru ani în urmă, la turneul din Qatar, un senzor asemănător era suspendat chiar în centrul mingii. Acum, acesta a fost mutat mai aproape de suprafață. Există și un detaliu mai puțin spectaculos: mingea trebuie încărcată, iar pe marginea terenului sunt păstrate mingi de rezervă deja încărcate.

 Senzorul transmite date despre mișcarea mingii către echipa VAR – Video Assistant Referee, adică arbitrii aflați în fața monitoarelor, care revăd fazele controversate și îi oferă indicații arbitrului de pe teren. Momentul în care mingea este lovită poate fi stabilit de senzor cu o precizie de câteva milisecunde, lucru pe care nicio cameră nu îl poate face.

 În felul acesta, jocul se transformă tot mai mult într-un flux de date. Un astfel de flux exista și înainte: de exemplu, casele de pariuri analizează forma echipelor, statisticile meciurilor directe, absențele din lot și alți factori, iar pe baza lor calculează cote care reflectă probabilitatea estimată a unui anumit rezultat. Cotele pentru același eveniment pot varia de la o casă de pariuri la alta, motiv pentru care portalurile specializate reunesc aceste estimări de la mai mulți operatori într-un singur loc. De exemplu, pe Legalbet, în secțiunea „Centrul de pariere”, selecțiile de cote la fotbal sunt afișate alături de statisticile pe baza cărora au fost calculate.

 Acum, acest flux a devenit și mai dens: VAR-ul și mingea conectată au adăugat date care înainte pur și simplu nu existau. De aici apare o întrebare firească: nu cumva această abundență de informații reduce din imprevizibilitatea fotbalului? Se pare că nu. O cotă nu este decât o estimare a probabilității și nu poate fi niciodată exactă: meciurile o contrazic cu o regularitate surprinzătoare. Poate că tocmai în acest spațiu dintre estimare și rezultat continuă să trăiască fotbalul.

Ce face, mai exact, senzorul din interiorul mingii

De unul singur, senzorul nu ia nicio decizie. Cipul funcționează ca o componentă a unui sistem mai amplu, cunoscut drept sistemul de ofsaid semiautomat. Reamintim: poziția de ofsaid apare atunci când, în momentul pasei, jucătorul aflat în atac este mai aproape de poartă decât penultimul adversar. Cuvintele-cheie aici sunt „în momentul pasei”.

 Bazele sistemului au fost puse încă la turneul din Qatar: 12 camere dedicate de tracking urmăresc mingea și 29 de puncte de pe corpul fiecărui fotbalist, de 50 de ori pe secundă. Computerul reconstruiește din aceste puncte scheletul jucătorului și știe unde se afla fiecare parte a corpului său în orice moment al meciului. Până în 2026, sistemul a fost îmbunătățit: FIFA i-a scanat pe toți cei 1.248 de participanți la turneu, astfel încât, în locul unor modele standardizate, să fie folosite copii 3D individuale, cu proporțiile reale ale corpului.

 Mai rămâne un singur lucru de stabilit: fracțiunea exactă de secundă în care coechipierul a dat pasa. Aici intervine senzorul: acesta detectează lovirea mingii și oferă punctul de referință. Sistemul trimite apoi automat un semnal în camera arbitrilor video, unde un arbitru verifică momentul selectat automat și linia trasată, după care decizia ajunge la arbitrul principal. Asta înseamnă, de fapt, „semiautomat”: sistemul face calculele, iar omul confirmă.

 Senzorul mai are și o a doua utilizare. Poate distinge atingerile separate ale mingii și, astfel, ajută la analizarea fazelor controversate de henț din aglomerație, atunci când camerele surprind doar un grup compact de jucători.

De ce cele mai puternice ligi din Europa joacă fără cip

Aici apare partea cea mai interesantă pentru România. O minge cu componente electronice nu este obligatorie pentru ca sistemul de ofsaid semiautomat să funcționeze.

 Premier League din Anglia și-a construit sistemul fără un astfel de cip: pe stadioane sunt instalate până la 30 de camere, iar unele dintre ele filmează cu 100 de cadre pe secundă, de două ori mai rapid decât camerele folosite în transmisiunile obișnuite. Momentul lovirii mingii este confirmat manual de VAR, tocmai pentru că mingea nu are cip. Pe același principiu funcționează Liga Campionilor, Serie A din Italia și La Liga din Spania: momentul lovirii este stabilit de algoritm, în timp ce cipul a fost folosit la Cupele Mondiale și la EURO 2024.

 Diferența dintre cele două abordări se măsoară în milisecunde și centimetri. Ea contează mai ales în fazele extrem de strânse, în care poziția unui picior poate face diferența. În celelalte 99 de cazuri din 100, sistemul bazat pe camere este suficient.

Ce a cumpărat România în această vară

Federația Română de Fotbal, deținătorul drepturilor TV EAD și compania germană Sportec Solutions au semnat un acord pentru sistemul de arbitraj video valabil timp de șapte sezoane, până în 2033. FRF a anunțat parteneriatul în iulie 2026.

 Pachetul include tehnologia AVOL PRO, care stabilește poziția jucătorilor pe teren combinând imaginile surprinse din mai multe unghiuri cu ajutorul camerelor obișnuite de transmisie și trasează automat linia de ofsaid, pe care arbitrul VAR o confirmă ulterior. Pentru funcționarea sistemului, pe fiecare stadion din Superligă sunt instalate câte șase camere fixe 4K dedicate arbitrajului. În același timp, arbitrii nu mai trebuie să se deplaseze prin țară: toate meciurile sunt analizate dintr-un centru VAR amplasat la Mogoșoaia, lângă București, unde sunt amenajate patru săli VAR. Aceeași companie asigură sistemul de arbitraj video în Bundesliga germană și MLS din Statele Unite, iar software-ul său este folosit în Spania, Portugalia și Austria.

 Cu alte cuvinte, alegerea a fost deja făcută, iar România a optat pentru un sistem bazat pe camere.

Ce ar presupune trecerea la o minge cu cip

Discuția nu ține atât de dorință, cât de câteva aspecte concrete.

 Connected Ball Technology – denumirea folosită de adidas pentru tehnologia integrată în minge – aparține unei singure companii. Mingea oficială a Superligii în sezonul 2026/27 este furnizată de compania daneză Select: modelul Brillant Super TB, cu o construcție clasică din 32 de panouri lipite termic și certificare FIFA Quality Pro. Trecerea la o minge cu cip ar presupune schimbarea furnizorului pentru întregul campionat.

• Certificarea, în sine, nu ar reprezenta un obstacol. Regula 2 din regulamentul IFAB – organismul internațional responsabil de Legile Jocului – impune folosirea unui marcaj de calitate FIFA în competițiile organizate sub egida FIFA și a confederațiilor, iar federațiile naționale pot solicita același lucru în propriile competiții. Mingea folosită în Superligă are deja această certificare.
• O minge cu componente electronice trebuie încărcată înaintea fiecărui meci, iar mingi de rezervă încărcate trebuie să fie pregătite permanent. Asta înseamnă o procedură suplimentară pe fiecare stadion.
• Cel mai important este că, fără o urmărire precisă a membrelor jucătorilor, cipul este aproape inutil. El poate indica momentul lovirii mingii cu o precizie de câteva milisecunde, dar nu știe unde se aflau picioarele fundașului în acel moment. Sistemul din România stabilește poziția jucătorilor pe baza camerelor de transmisie, iar adăugarea unui senzor atât de precis ar fi ca montarea unui obiectiv foarte scump pe o cameră de amatori: rezultatul final va fi limitat de veriga cea mai slabă, nu de cea mai performantă.

Unde se află, de fapt, problema principală

În fotbalul românesc, problema infrastructurii este mai urgentă decât cea a senzorilor. Corvinul Hunedoara a revenit în Superligă după 34 de ani, dar își dispută meciurile de acasă la Arad, deoarece clubul nu are propriul stadion omologat pentru prima ligă. Omologarea înseamnă verificarea oficială a arenei pentru a vedea dacă respectă cerințele competiției. Lucrările la stadionul din Petroșani au depășit 80%, iar autoritățile sperau să poată solicita omologarea arenei în jurul jumătății lunii august.

 Atât timp cât astfel de situații continuă să apară, discuția despre tehnologia din interiorul mingii rămâne una despre un nivel la care fotbalul românesc încă nu a ajuns.

Ce ar rezolva cipul și ce nu

Cipul ar permite analizarea mai rapidă și mai precisă a fazelor de ofsaid foarte strânse, în care diferența se măsoară în centimetri, și ar ajuta în fazele de henț în care trebuie stabilit pur și simplu dacă mingea a fost atinsă.

 În schimb, nu ar rezolva nimic din ceea ce ține de interpretare. Faulturile, duelurile dintre jucători și intenția în cazul unui henț rămân în continuare la aprecierea arbitrilor, iar niciun senzor nu poate elimina această componentă.

 Campionatul României a ales un sistem pentru următoarele șapte sezoane și a primit un instrument care funcționează după aceeași logică folosită în cele mai puternice ligi din Europa. În acest context, mingea cu cip nu pare o etapă peste care România a sărit, ci mai degrabă un nivel suplimentar de tehnologie la care merită revenit atunci când restul infrastructurii va fi pus la punct.