„Drumuri spre altădată” – o invitație la poezie, amintiri și emoție, cu Dumitru Tuhuț la Muzeul Civilizației Dacice și Romane!
Vineri, 30 octombrie 2026, de la ora 17:00, la Sala Șemineului din Palatul Magna Curia, Deva va avea loc evenimentul prilejuit de lansarea volumului de poezie „Drumuri spre altădată”, semnat de Dumitru Tuhuț, apărut la Editura Vatra Veche din Târgu Mureș.
Evenimentul va prilejui o întâlnire cu literatura și cu scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, care vor prezenta volumul: Nicolae Băciuț – editor, Daniel Marian, Dumitru Tâlvescu, Daniel Mariș
Din volumul de poezii „Drumuri spre altădată”, de Dumitru Tuhuț, am ales poezia „Drum de seară”, deoarece mi se pare una dintre cele mai emoționante prin simplitatea, sensibilitatea și profunzimea mesajului său. Este o poezie despre trecerea timpului, singurătatea bătrâneții și despărțirea de cei dragi.
„Drum de seară” – Dumitru Tuhuț
Copiii au crescut și au plecat cu toții.
Bătrânii singuri au rămas în casa lor.
Au așteptat cuminți să-și vadă și nepoții
jucându-li-se în bătătură și-n pridvor.
Și rostuind puterile puține
cu haru-nțelepciunii și iubirii,
au mai trăit o vreme așa cum se cuvine
cum toate sunt câte-s în legea firii.
Apoi s-au stins curat ca toți bătrânii –
În casa lor a poposit amurgul orb.
Străin ca negura în lungul depărtării
dădea ocol în cimitir un corb
iar câinele simțind în juru-i moartea
s-a smuls din lanț în ceasul înserării
cu glasul amuțit…
Venise noaptea.
Poezia aceasta m-a impresionat prin felul delicat și profund în care surprinde una dintre cele mai dureroase realități ale vieții: trecerea timpului și singurătatea celor rămași în urmă.
La început, poetul evocă imaginea părinților îmbătrâniți, care își așteaptă copiii și nepoții. Casa, cândva plină de viață, devine un spațiu al tăcerii și al amintirilor. În aceste versuri simțim dorul părinților după copiii plecați și nădejdea lor de a mai trăi clipe de bucurie alături de familie.
Impresionează mai ales contrastul dintre căldura iubirii și răceala singurătății.
Finalul poeziei este tulburător. Corbul, înserarea și glasul amuțit al câinelui creează o atmosferă apăsătoare, în care moartea pare să cuprindă întreaga fire. Ultimele cuvinte, „Venise noaptea”, sugerează nu doar sfârșitul unei zile, ci și sfârșitul unei vieți, lăsând în sufletul cititorului o tristețe profundă.
Pentru mine, mesajul cel mai important al acestei poezii este că nu trebuie să uităm oamenii care ne-au oferit iubire necondiționată. Părinții și bunicii nu așteaptă întotdeauna daruri sau recompense, ci doar o vizită, o vorbă bună și bucuria de a simți că sunt încă importanți în viața celor dragi.
Prin această poezie, Dumitru Tuhuț ne invită să privim cu mai multă sensibilitate bătrânețea și să înțelegem că timpul petrecut alături de cei dragi este neprețuit.
În concluzie, să nu amânăm iubirea, să nu uităm să fim aproape de cei dragi și să prețuim fiecare clipă petrecută împreună, înainte ca tăcerea să ia locul cuvintelor.
P.S. Vă așteptăm vineri, 30 octombrie 2026, de la ora 17:00, la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, în Sala Șemineului, la lansarea volumului de poezie „Drumuri spre altădată”, semnat de Dumitru Tuhuț.
Intrarea este liberă!
