Impozitul pe microîntreprindere devine obligatoriu, de la 1 februarie, pentru toate firmele cu afaceri sub 500.000 de euro

 Un nou sistem de impozitare pentru microîntreprinderi este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, apărută vineri în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16.

În ceea ce priveşte plafonul până la care o persoană juridică se poate înscrie ca microîntreprindere, acesta a crescut de la 100.000 de euro, aşa cum a fost de la 1 ianuarie 2016, la 500.000 de euro. Prin urmare, începând cu 1 februarie 2017, va fi considerată microîntreprindere persoana juridică ce în exercițiul financiar anterior nu a depășit venituri de 500.000 euro, echivalent în lei, adică de cinci ori mai mult decât plafonul stabilit anterior.

Potrivit actului normativ, cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile. Astfel, pentru 2016, noul plafon se determină folosind cursul de un euro = 4,5411 lei, rezultând suma de 2.270.550 de lei.

Prin urmare, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere va realiza venituri mai mari de 500.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale va fi de peste 20% inclusiv, atunci aceasta va plăti impozit pe profit de 16%. Calculul şi plata impozitului pe profit va fi efectuată începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintrele limitele prevăzute anterior.

Pe lângă majorarea plafonului de încadrare în categoria de ”microîntreprindere”, OUG nr. 3/2017 introduce o cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au cel puţin un salariat angajat în baza unui contract de muncă. Până acum, întreprinderile cu un singur salariat aplicau o cotă de impozitare de 2%, cu excepţia celor nou-înfiinţate, care puteau aplica, prin excepţie de la regula amintită anterior, o cotă redusă, în procent de 1% – detalii aici.

Aşadar, de-acum încolo, firmelor organizate ca microîntreprinderi le este aplicată o cotă de impozitare de 1% sau 3%, după cum urmează:

  • cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile ce au cel puţin un salariat;
  • cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu au nici măcar un salariat (prevedere păstrată).

Notă: De la 1 ianuarie 2017, prin OUG nr. 84/2016, s-a stabilit că firmele ce au la înfiinţare un capital social de minimum 45.000 de lei, precum şi cele ce şi-l completează pe parcurs până la această valoare, au posibilitatea de a opta pentru aplicarea impozitului pe profit. Prin urmare, entităţile cu un capital social mai mic decât 45.000 de lei sunt obligate să aplice impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Detalii suplimentare sunt în partea a doua a acestui articol.

Din februarie, cele mai multe firme vor plăti impozit pe veniturile micro, de 1% sau 3%

De la 1 februarie, societăţile comerciale care au realizat venituri de până la 500.000 de euro în 2016 trebuie să îşi modifice sistemul de impunere, devenind plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Pentru anul 2017, persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie 2016 îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 47 sunt obligate la plata impozitului reglementatat de prezentul titlu (impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, n. red.) începând cu 1 februarie 2017, urmând a comunica organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului de impunere, (…) până la data de 25 februarie 2017 inclusiv„, scrie acum în Codul fiscal, modificat prin OUG nr. 3/2017.

Potrivit art. 47 din Codul fiscal, o microîntreprindere este, în 2017, acea persoană juridică ce a îndeplinit cumulativ, la 31 decembrie 2016, următoarele condiţii:

  • a realizat venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;
  • a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
  • a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 500.000 euro (noul plafon introdus);
  • capitalul social a fost deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale;
  • nu se afla în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti.

Astfel, pentru anul 2017, firmele române plătitoare de impozit pe profit care au îndeplinit, la finalul anului 2016, condițiile de mai sus, sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 februarie 2017. Asta înseamnă că, în luna ianuarie, aceste persoane juridice rămân plătitoare de impozit pe profit, urmând ca, de luna viitoare, să aplice impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, de 1% (pentru cele care au cel puţin un angajat) sau de 3%, pentru cele care desfăşoară activităţi fără a avea salariaţi.

Tototată, entităţile vizate de noile prevederi vor depune declaraţia de impozit pe profit, formularul 101, până cel târziu la 25 februarie (pentru perioada 1-31 ianuarie 2017).

Plafonul minim pentru impozitarea micro a fost redus

De câteva zile, mai precis de la 1 ianuarie 2017, au intrat în vigoare și multe dintre prevederile Ordonanței de urgență nr. 84/2016, un act normativ publicat luna trecută în Monitorul Oficial și care modifică, printre altele, și Codul fiscal.

În ceea ce privește microîntreprinderile, documentul citat stabilește reducerea plafonului capitalului social la înființare, în funcție de care se poate aplica sau nu regimul de impozitare pentru microîntreprinderi. Concret, limita capitalului social pentru care se poate alege plata impozitului pe profit, în detrimentul celui pe veniturile microîntreprinderilor, a fost redusă de la 25.000 de euro (aproximativ 112.000 de lei) la 45.000 de lei (aproximativ 10.000 de euro).

Prin urmare, din acest an, doar entităţile cu un capital social mai mic decât 45.000 de lei sunt obligate să aplice impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. În schimb, dacă îşi completează capitalul social pe parcurs, până cel puţin la noul nivel fixat, firmele vor putea deveni plătitoare de impozit pe profit.

Potrivit normelor în vigoare, o firmă nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, atât timp cât capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale, la momentul înregistrării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Totuşi, prin excepţie de la această regulă, societatea nou-înfiinţată care la data înregistrării în registrul comerţului are subscris un capital social reprezentând cel puţin suma de 45.000 de lei (noul plafon introdus) poate opta să aplice impozitul pe profit.

Baza de impozitare a veniturilor

Codul fiscal stabileşte că baza impozabilă a veniturilor microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care:

a) se scad:

  • veniturile aferente costurilor stocurilor produse;
  • veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
  • veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
  • veniturile din subvenţii;
  • veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
  • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi sş/sau penalităţi de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  • veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
  • veniturile din diferenţe de curs valutar;
  • veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
  • decontarea acestora;
  • valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;
  • veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii;
  • despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
  • veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

b) şi se adaugă:

  • valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
  • în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
  • rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea
  • mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit;
  • rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.

În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.

avocatnet.ro

[slideshow_deploy id=’27126′]