Mihăiţă Alexandrescu Perţ: “Este foarte frumos să fii campion mondial. Şi este o descărcare atunci când afli că iei locul I, e fericire!”

         Campania redescoperirii valorilor românești a ajuns la ediția cu numărul 70. O cifră rotundă, care evidențiază un efort susținut al comunității din județul Hunedoara și nu numai de a arăta lumii că românii au valori, că se respectă între ei și că putem mulțumi celor pe care nu-i cunoaștem personal pentru ceea ce oferă societății. Pentru sâmbătă, 20 iunie 2015, vă propunem să ne întâlnim cu un copil de opt ani care reprezintă cu cinste România în competițiile sportive, susține, alături de alți colegi,  concerte caritabile, este de o inteligență sclipitoare și o bucurie să stai de vorbă cu el, grație educației și instruirii primate atât în familie, cât și în școală. Mihai Perț Alexandrescu este următorul nostru invitat. Am apelat la prezentarea făcută de Laura Oană în paginile săptămânalului hunedorean „Replica”.

Campion mondial, la doar 7 ani

Mihăiţă Alexandrescu Perţ îşi împarte timpul între performanţa în sport şi performanţa în muzică şi şcoală, în general

BY LAURA OANĂ – 13 NOVEMBER, 2014

Campion mondial la karate, pianist şi corist la numai 7 ani – este performanţa obţinută de un băieţel din download (18)Deva, care s-a întors recent de la Londra cu două medalii pentru România: aur şi bronz. Mihăiţă Alexandrescu Perţ a luat locul I la kata individual, la Cupa Mondială pentru Copii, organizată de Uniunea Internaţională de Karate (IKU). A urcat pe podium acoperit de tricolor şi aplaudat de românii din sală.

“Este foarte frumos să fii campion mondial. Şi este o descărcare atunci când afli că iei locul I, e fericire!” – sunt cuvintele unui puşti, care îşi ia în serios vocaţia pentru performanţă. Mihăiţă face karate de la 4 ani. A început la Clubul Heian din Deva şi a continuat la Dacicus în Orăştie. Merge la sală de trei ori pe săptămână, dar se antrenează şi acasă. Are deja centura verde şi zeci de medalii, dar cel mai important titlu l-a cucerit în 31 octombrie, la Londra: este campion mondial. “Numai prin muncă ajungi campion, dar îi mulţumesc sensei-ului Nicolae Iordăchescu că m-a antrenat. Dacă munceşti, vin, la un moment dat, şi rezultatele”, povesteşte serios Mihăiţă, băiatul pe a cărui diplomă organizatorii londonezi au scris “Gold Winner Individual Kata”. Kata este lupta cu un adversar imaginar, numai că Mihăiţă s-a făcut remarcat şi la kumite – lupta cu adversar real, pentru care a luat bronzul. Spune că nu a fost o luptă uşoară: “La Londra, competiţia a fost foarte grea: pe locul II şi pe III, la kata, au fost doi copii din Rusia. Cei mai mulţi copii care s-au înscris au fost din Portugalia, Anglia, Italia şi din Irlanda. Copiii erau foarte bine pregătiţi. Când am ajuns acolo şi am văzut atâţia sportivi, m-am mirat! În toată sala aceea mare, nu exista un loc, în tribune, care să nu fie ocupat. Tot era plin şi unii chiar nici nu aveau loc pe bănci”. Orele de antrenament şi tenacitatea – uşor de observat în firea puştiului – l-au dus spre victorie.

 

Pe podium, pentru România

“Cu tricolorul pe umeri, m-am simţit foarte bine, am simţit aşa o chestie… diferită… nu ştiu să spun… Era ceva în mine. Aici”, spune băiatul arătând către zona inimii: “Am luptat pentru România”. Nu a fost download (19)singur: părinţii lui Mihăiţă sunt fericiţi că micuţul lor a luat aurul mondial la doar 7 ani. “Am fost foarte mândră, am avut susţinerea tuturor, cei de la Orăştie, sportivii care au mai venit din Timişoara. Acolo, toţi românii au fost o echipă şi toţi strigau în cor: “Hai, Mihăiţă!”. Ne-am desenat pe feţe culorile României. Am fost mândri să ne vedem copilul înfăşurat în tricolor, pe prima treaptă”, povesteşte Alina Perţ, mama campionului. Pentru medalia de aur de la kata şi bronzul de la kumite, pe categoria sa, sportivul a primit deja o mulţime de felicitări inedite de la prieteni şi colegi, chiar dacă erau în vacanţă atunci când s-au anunţat rezultatele la Londra: “Mihăiţă a primit deja felicitări de la prietenii lui dragi, prima a venit chiar după ce ne-am întors, cu mesajul: “Felicitări, campionule mondial! Mara”. Camera lui Mihăiţă îi oglindeşte pasiunile şi îi adăposteşte trofeele – deasupra biroului, peretele e încărcat de medalii, de cupe şi diplome înrămate. Lângă cea de la Londra, sunt trei maci mici şi roşii, pe care Mihăiţă i-a primit de la organizatori, maci cu care londonezii au ales să rememoreze sacrificiul soldaţilor pe câmpul de luptă. În schimb, Mihăiţă este sigur că el nu face niciun sacrificiu şi că munceşte cu plăcere: “Merg la club, la Orăştie, de trei ori pe săptămână, în mod normal, şi, dacă este un concurs mare, mic sau mediu – deşi pentru toate mă pregătesc la fel -, mai merg şi la Geoagiu de două ori pe săptămână. Îmi place să merg la sală şi mă antrenez de multe ori şi acasă”.

Piticul compozitor

Rezultatele obţinute până acum la concursurile de karate nu sunt singurul motiv pentru care părinţii sunt mândri de el. Mihăiţă Alexandrescu Perţ este în clasa a I-a Muzică la Liceul de Artă “Sigismund Toduţă” din Deva, face pian de doi ani şi cântă în Corul “Arlechino”. Iar în carnetul de note are doar calificativul F.B. Camera de zi este locul în care îşi exersează figurile de karate, dar şi locul unde repetă la pian. Deocamdată, a luat locul I la Concursul Internaţional “Sigismund Toduţă”, din primăvara acestui an. Şi nu doar cântă la pian. În vacanţă, Mihăiţă s-a gândit să şi compună o piesă, doar a lui, cu un titlu cu totul original. “O, nu, să nu cânţi asta! Sună ca sonorul la un film mut”, se amuză Alina Perţ, în timp ce, serios, Mihăiţă îşi lasă mâinile să danseze peste pian. Bucata muzicală se încheie cu o notă gravă şi un zâmbet încântat, până la urechi: “Am numit-o <Piticul Bon Fromage!> Eram la pian, şi mi-a venit aşa direct să o cânt”, spune Mihăiţă, mişcându-şi degeţelele pe claviatură. “După ce a auzit-o, m-a întrebat unchiul meu ce nume i-am dat? Şi mi-a venit asta în minte – Piticul Bon Fromage! Un pitic! Şi aşa i-a rămas numele! Eu, când mă apuc să cânt piesa asta, văd aşa un domn mic care dansează. Am compus-o imediat, nu mi-a luat mult”, zâmbeşte Mihăiţă, un puşti care spune că iubeşte tot ceea ce face – se vede mare pianist, dar nici la aurul la karate nu ar vrea să renunţe. “Reuşesc să mă descurc cu pianul pentru că vreau! În viaţă, vreau să fiu mai multe lucruri, nu numai şcolar, sau numai pianist, vreau să fiu şi altceva. Când o să fiu mare, vreau să fiu mai bun – un mare karatist, un pianist recunoscut şi să cânt şi într-un cor cunoscut. Dar, dacă e să lucrez, aş vrea să fiu într-o forţă specială, ca de poliţie, să sar aşa din elicopter…”. Mihăiţă a moştenit talentul şi pasiunea părinţilor. Tatăl său a făcut şi el karate, iar mama sa este profesoară de pian la Liceul de Artă din Deva. “Este un program bun de lucru, e diversificat şi de aceea copilul rezistă foarte bine. De fiecare dată, menţinem altă concentrare şi fiecare activitate lucrează cu altă emoţie. Asta îi face şi lui bine, pentru că îi activează puncte diferite în personalitate”, crede Alina Perţ.

118 medalii, în trei ani

Clubul Dacicus din Orăştie a trimis la Cupa mondială pentru Copii de la Londra opt sportivi. Toţi au venit cel puţin cu medalii de bronz. În plus, doi dintre copii, Mihăiţă Perţ şi Mihai Mărtinesc, au luat şi aurul mondial, la două categorii. Mihai Mrtinesc (foto) are şi el un record de invidiat – are 9 ani şi, în doar trei ani de antrenament, a câştigat 118 medalii. A început să practice karate la şase ani, tot la Heian, şi este caracterizat ca un luptător complex, muncitor şi serios. Este în clasa a treia la Şcoala Sabin Drăgoi şi vrea să fie campionul absolut al lumii: “Eu mă antrenez cu putere şi cu voinţă. Îmi doresc întotdeauna mai mult, să fiu mai bun. La Londra, a fost frumos, dar am avut şi emoţii, pentru că adversarii au fost foarte buni”. Mama sa, Claudia Mărtinesc, spune că este al doilea titlu mondial, după cel de la Campionatul Mondial de la Verona, de anul trecut: “Cum să te simţi ca părinte când copilul tău urcă pe podium? Foarte, foarte mândru!”. Ca recompensă pentru aurul londonez, tatăl său i-a promis: “Te aşteaptă Campionatul Mondial U.W.K-Brazilia 2015”. Coincidenţă sau nu, Mihăiţă şi Mihai sunt prieteni buni şi colegi de club: “Mă bucur pentru ei că au venit la Dacicus, pentru că sunt talente reale, nu i-am luat de la zero ca pe alţi copii, dar şlefuim şi mergem mai departe. Am încercat să le creez copiilor la sală o atmosferă caldă şi nu ne interesează cum sunt alte cluburi, atât timp cât noi avem felul nostru de a fi – noi nu mergem să concurăm nici cu x, nici cu y. Le spun copiilor că noi mergem să arătăm valoarea muncii depuse până la un moment dat. Poate de asta şi câştigăm atâtea titluri. De asta, nici copiii nu simt presiune pe ei şi pot evolua altfel. Poate unii antrenori sau părinţi cer medalii. Noi pretindem să evolueze la valoarea pregătirii şi rezultatele vin de la sine”, spune antrenorul de la Dacicus Orăştie, Nicolae Iordăchescu. Acesta spune că nu îi presează pentru rezultate, dar cere seriozitate: “De la noi, nu au vacanţe, decât foarte scurte, când pleacă în concedii cu părinţii. Copiii fac efort, trebuie să fie pregătiţi, trebuie să aibă energie, să beneficieze de un număr de calorii zilnic, trebuie să mănânce multe fructe, miere, preferabil energizante naturale. Un copil are nevoie de căldura dascălului, a acelui om cu har care să-i transmită dragostea pentru ce trebuie să facă”.

https://www.replicahd.ro/?p=18054

Vă propunem să ne întâlnim cu acest copil frumos să-i spunem că e minunat modul în care crește, să mulțumim pentru exemplul de altruism și de fair-play, dar și să-l încurajăm să meargă mai departe pe acest drum al desăvârșirii ca om și profesionist. Sâmbătă, 20 iunie 2015, ora 11.00, tânărul Mihai Perț Alexandrescu vine să-l cunoaștem și ne va oferi și un microrecital la pian în kimono. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.

 

[slideshow_deploy id=’14655′]



(Următoarea știre) »