Adjectivul din titlul articolului, care înseamnă de vară, specific verii; (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu, poate fi auzit, în limbajul curent, în ambele variante, cam cu aceeaşi frecvenţă – văratec şi văratic – dar numai una dintre ele este corectă.

Trebuie ştiut că singura formă corectă este văratic (văratică/văratici/văratice).

Văratic, ca substantiv, are sensul de loc unde sunt duse vara oile la păşunat, dar această întrebuinţare substantivală este mai rară.

În mod similar, şi alte adjective obţinute prin derivarea cu acelaşi sufix ca şi văratic (–atic, văratic) se scriu şi se pronunţă corect în acest fel: tomnatic, primăvăratic, noptatic, lunatic, roşiatic (nu tomnatec, primăvăratec etc.).

Chiar şi în cazul în care cuvântul în discuţie are valoarea unui substantiv propriu – Mănăstirea Văratic, de exemplu – forma corectă este aceeaşi, cum apare şi în documentele de acum peste două secole, când a fost fondată, deşi cei mai mulţi pronunţă Mănăstirea Văratec.

[slideshow_deploy id=’17636′]

Home