Dotaţi cu cărucioare, aşa-numiţii „cartonari” colindă oraşele Văii Jiului în căutarea celulozei de pe urma căreia îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Pentru ei o zi de muncă înseamnă 24 de ore din 24.

Muritori de foame şi nu prea băgaţi în seamă, componenţii noii categorii de „salariaţi” îşi câştigă pâinea vânzând maculatură, cartoane sau pet-uri la unicul centru de recoltare al acestor deşeuri, amplasat în Colonia din Petroşani. Cei care au recurs la această modalitate de supravieţuire sunt oameni care refuză să cerşească şi preferă în schimb să culeagă din gunoaie „celuloza” în schimbul căreia primesc câţiva bănuţi pe kilogram. În toată Valea Jiului, centrul de colectare se bazează pe circa 40-50 de culegători stabili care vizitează cam o dată la două zile locul de unde îşi încasează „salariile”, în zile bune asta însemnând aproximativ 50 lei/zi de muncă. Mulţi dintre ei sunt mineri disponibilizaţi cu familii numeroase şi care după „momentul septembrie 1997”, copleşiţi de datorii şi rămaşi fără loc de muncă au descoperit o nouă variantă de supravieţuire.

[slideshow_deploy id=’19657′]