„Dacă ne referim la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare este reglementat de lege ca fiind perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale. În principiu, absentarea nemotivată de la serviciu atrage suspendarea contractului individual de muncă, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern. Potrivit legii, suspendarea contractului de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator. Aşadar, în acest caz, perioada respectivă nu va reprezenta stagiu de cotizare la sistemul public de pensii, întrucât, pe durata absenţei nemotivate a salariatului, angajatorul nu ar fi obligat să-i plătească acestuia drepturile de natură salarială”, a explicat Mihai Anghel.

În fine, din moment ce absenţele nemotivate nu sunt considerate perioade de activitate prestată, rezultă că acestea nu sunt luate în considerare la stabilirea concediului de odihnă anual şi a indemnizaţiei de concediu. „Perioadele în care salariaţii absentează nemotivat de la serviciu nu vor fi considerate perioade de activitate prestată şi, deci, nu vor fi luate în calcul la stabilirea duratei concediului de odihnă. De asemenea, perioadele de absenţă de la serviciu nu vor fi luate în calculul indemnizaţiei de concediu”, a adăugat specialistul de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Mai exact, asta înseamnă că absenţele nemotivate pot duce, în funcţie de numărul lor, la o reducere a duratei concediului de odihnă anual.

Important! Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, însă durata efectivă a acestuia se stabileşte în contractul individual de muncă.

Suspendarea contractelor salariaţilor nu va mai fi posibilă în timpul cercetării disciplinare

Contractul individual de muncă al salariatului nu va mai putea fi suspendat, la iniţiativa angajatorului, în timpul cercetării disciplinare prealabile, conform unei decizii recente de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale a României.

Este vorba, mai precis, de dispoziţiile literei a a alineatului 1 al articolului 52 din Codul muncii, potrivit cărora „contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului (…) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii”. Magistraţii au hotărât că, în acest caz, este vorba de o dispoziţie contrară Constituţiei deoarece suspendarea salariatului în timpul cercetării disciplinare este o restrângere exagerată a dreptului la muncă.

Totuşi, de reţinut este că decizia nu produce efecte momentan. Astfel, litera a a alineatului 1 al articolului 52 din Codul muncii va fi suspendată timp de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial. Iar dacă în acele 45 de zile Parlamentul sau Guvernulnu vor interveni pentru a pune prevederea neconstituţională în acord cu Legea fundamentală, efectele juridice ale dispoziţiei vor înceta şi nu vor mai putea fi aplicate.

În prezent, aşa cum dispune Codul muncii, angajatorul poate suspenda, din propria iniţiativă, contractul unui salariat:

• pe durata cercetării disciplinare prealabile;
• în cazul în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută;
• în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
• în cazul în care împotriva salariatului s-a luat măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;
• pe durata detaşării;
• pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

Atenţie! Dacă în urma cercetării disciplinare sau a procesului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută se constată nevinovăţia salariatului, acesta îşi poate relua activitatea, fiind îndreptăţit să primească de la angajator o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.