Cel mai titrat spotiv al Văii Jiului şi unul dintre cei mai îndrăgiţi sportivi ai momentului, Toma Coconea, se pregăteşte pentru o nouă aventuă la Red Bull X-Alps, competiţia sportivilor temerari ai lumii. Evenimentul debuteazuă pe 5 iulie şi va putea fi urmărit live pe situl de internet dedicat acestuia.

Înainte de plecarea sa în Austria, locul de start al acestei competiţii, Toma Coconea a acordat un interviu jurnaliştilor de la situl redbull.ro, interviu pe care vi-l prezentăm şi noi în cele ce urmează:

– De ce participi la fiecare ediţie Red Bull X-Alps?
– Pentru mine, Red Bull X-Alps nu este doar o competiţie, este un mod de viaţă, încă din 2003, de când am participat la prima ediţie. Într-un fel sau altul simt că acest concept a fost creat special pentru mine. Combinaţia de parapantă, alergare montană şi căţărare este exact pe placul meu.

– Cât de importantă este această competiţie pentru tine?
– Este foarte importantă pentru că iau fiecare etapă în serios şi încerc să fac o cursă cât mai bună. Nu există compromisuri şi doresc să particip cât îmi va permite organismul. Nu mă văd făcând altceva.

– Eşti recunoscut pentru determinare şi pentru faptul că nu renunţi nicioadată. De unde vine această atitudine?
– În fiecare dintre noi există spiritul de învingător. Depinde de fiecare cum şi-l dezvoltă sau cultivă. Încă din copilărie am fost nevoit să mă descurc singur în multe situaţii, a trebuit să îmi întreţin familia încă din adolescenţă şi probabil că aceste lucruri m-au responsabilizat şi m-au făcut să lupt, să nu renunţ niciodată, indiferent de cât de greu mi-a fost, a trebuit să merg înainte. Pentru mine nu există o problemă fără soluţie. Trebuie doar să ai răbdare sau să lupţi să o găseşti.

– Ce mănânci la micul dejun?
– Nu am preferinţe. De obicei ce am la îndemână.

– Care este mâncarea ta preferată?
– Peştele, pastele şi legumele.

– Ne poti povesti puţin despre scena de aventură din România? A fost greu să devii pilot de parapantă?
– Scena s-a dezvoltat destul de mult în ultimii ani, sunt din ce în ce mai mulţi amatori pasionaţi de parapantă, de căţărat sau de alergările montane. Poate că acum sunt şi sporturi un pic mai accesibile decât erau pe vremea când m-am apucat eu de zbor. Eu am început să cochetez cu parapanta în 1991. Pe atunci era un sport cu totul nou in România.

– Cum ai ajuns să practici sporturile de aventură şi parapantismul?
– De mic am fost pasionat de sport. Îmi plăcea foarte mult să alerg. Muntele este a doua mea casă, aşa că de copil mi-am petrecut mult timp pe munte, mai ales că m-am născut şi am crescut într-o zonă montană. În 1991 a venit un grup de francezi într-o tabără. Aveau cu ei mai multe parapante. M-au fascinat încă din prima clipă. Mă gândeam numai cum este să zbori, să guşti din libertatea pe care ţi-o oferă cerul. Am încercat, mi-a plăcut şi înainte de a pleca mi-au donat o parapantă. Aşa am început. Am fost mai mult autodidact. Am învăţat singur, mai mult din instinct.

– Ce părere au prietenii şi familia despre ceea ce faci?
– De mic am fost foarte încăpăţânat, aşa că atât familia, cât şi prietenii au fost nevoiţi să mă accepte aşa cum sunt… Mă apreciază pentru ceea ce fac şi mă susţin necondiţionat.

– Fanii cred ca eşti un alergător de neoprit. Este adevărat?
– Chiar aşa sunt, da. Cât pot alerga, nu mă voi opri.

– Cât de intens te antrenezi?
– Foarte intens. Nu trece nici o zi fără să fac antrenamente. Iarna practice schiul de fond, alerg dacă zapada nu este foarte mare, iar de când vine vremea de zbor încep antrenamentul pentru Red Bull X-Alps. Trebuie să ne menţinem în formă şi în extrasezon. Nu-mi văd viaţa fără antrenamente, fără sport.

– Ne poţi spune în ce constă antrenamentul pentru Red Bull X-Alps: cum decurge un program de antrenament săptămânal?
– În perioada de iarnă insist pe dezvoltarea calităţii motrice de bază, rezistenţa, prin antrenamente bazate pe variaţia volumului şi variaţia intensităţii; când vremea devine bună de zbor combin zilnic zborul de distanţă cu alergarea de rezistenţă.

– Spune-ne câteva momente favorite de la Red Bull X-Alps.
– 1. Victoriile din 2007 şi 2011 când am făcut eforturi uriaşe să rămân treaz. 2. La cursa din 2003, blocat pe munte la 3000 de metri în sandale şi sort, pe lapoviţă şi ninsoare. 3. Când am avut o entorsă în a patra zi de concurs (în 2011) şi a trebuit să fac un efort supraomenesc să alerg până la final cu acest handicap. 4. La cursa din 2009 când am alergat 4 ore cu prietenul meu Daniel Pisică printr-un labirint de viţă de vie. Mai aveam puţin şi ne luam la bătaie dacă nu reuşeam să găsim calea cea bună.

– Momentul sinceritatii: chiar ai alergat peste 100 km într-o zi în 2011 sau crezi ca GPS-ul a avut o problemă? Conform statisticilor, în 2011 ai alergat 981 km. Este posibil asa ceva?
– Da, am alergat mai mult de atât într-o zi. Da, este posibil. Dacă vreţi, puteţi să vedeţi şi performanţele mele similare de la No Finish Line de la Monaco.

– Ai vreo piesă a echipamentului care te însoţeşte la fiecare cursă? Ceva fără de care nu zbori sau ceva de genul acesta?
– Nu sunt superstiţios.

– Cu ce accidentări te-ai confruntat de-a lungul anilor?
– Am avut piciorul zdrobit, la un pas de amputare, bazinul rupt, mâna ruptă într-o avalanşă.

– Ai avut momente la limită în timpul cursei? Ai fost aproape de accidente în timpul cursei?
– Da, de multe ori. Dar cred că cel mai important este să depăşeşti durerea fizică şi să mergi mai departe.

– Foloseşti vreun gel sau altceva în timpul Red Bull X-Alps (ca de exemplu pastile sau ceva special pentru energie)?
– Da, folosesc geluri izotonice şi suplimente proteice de la Powerbar şi… Red Bull.

– Cum percepi acum competiţia versus cea din 2003? Ce s-a schimbat de-a lungul anilor?
– Competiţia a devenit din ce în ce mai dură, echipamentele au devenit foarte performante şi uşoare, iar eu mi-am îmbunătăţit partea tehnică şi tactică.

– Care este obiectivul tău pentru 2015?
– Victoria, bineînţeles, însă este un obiectiv foarte greu de atins. Din punctul meu de vedere numai să te numeri printre cei care reuşesc să ajungă la finish, eşte o performanţă care te face tot un învingător.

– Poate fi Chrigel Maurer învins (de tine sau de altcineva?)
– Nimic nu e prea greu, nimic nu e prea uşor, totul este posibil. Viaţa este plină de surprize.

– În cele din urmă, fanii tăi sunt aproape la fel de faimoşi ca şi tine. Ne poţi povesti mai multe despre ei?
– Mă bucur că am atât de mulţi prieteni care mă susţin necondiţionat. Întotdeauna fanii m-au motivat. Când lupt pentru mine, lupt şi pentru ei. Orice realizare a mea este şi a lor.

– Cât de important este suporterul în aceasta competiţie? Care sunt atribuţiile lui?
– Cred că este la fel de important ca şi concurentul şi uneori cred că trebuie să fie cu mintea mai limpede decât mine pentru că deseori el este cel care ia deciziile tactice, în funcţie de vreme. Suporterul este cel pregăteşte echipamentul, masa, vitaminele, verifică vremea, facem împreună strategia de concurs pentru a doua zi. El este “fratele meu geaman”. Daniel Pisică nu este numai suporterul mei, este şi prietenul meu foarte bun, ne leagă o prietenie profunda de 23 de ani. Este un bun montaniard, participant la expediţii în Himalaya – Everest, Aconcagua, Kilimanjaro, Africa şi a cucerit şi multe alte vârfuri din Europa. De asemenea, este pilot instructor de parapantă şi înţelege bine zborul. El mă sprijină întotdeauna necondiţionat şi ne completăm reciproc.

[slideshow_deploy id=’13835′]