Există unele alimente care nu expiră niciodată şi îşi păstrează calităţile, dacă sunt depozitate corespunzător.

Zahărul – Nu contează dacă este alb, brun, vrac sau cuburi, nu se va strica niciodată, pentru că bacteriile nu pot supravieţui în acest produs. Zahărul trebuie depozitat într-un loc uscat şi într-un recipient închis.

Extractul de vanilie – Vanilia poate fi folosită oricând, deoarece nu are termen de valabilitate.

Orezul – Doar orezul brun are termen de expirare, întrucât conţine o cantitate mai mare de ulei. Orezul alb nu se alterează.

Mierea nu se strică. După un anumit timp, se poate cristaliza sau îşi poate schimba culoarea, dar chiar şi după câţiva ani, încă este comestibilă. Trebuie doar să fie depozitată într-un loc răcoros.

Băuturile spirtoase – Chiar dacă deschidem o sticlă de whisky şi o lăsăm astfel, nu se va altera, scrie Rador, citând novinite.bg . Culoarea, gustul şi aroma se pot diminua, dar, chiar şi atunci, se poate bea fără probleme.

Sarea nu are termen de valabilitate şi trebuie ţinută într-un loc răcoros şi uscat.

Oţetul – Depozitat într-o sticlă bine închisă, oţetul nu se va strica niciodată şi nici nu îşi va pierde gustul şi mirosul.
De ce au sticlele cu apă termen de expirare

Ştiaţi că data de expirare imprimată pe sticlele de apă îmbuteliată nu se referă la apa din sticle? Apa nu expiră, dar sticlele în care se îmbuteliază au un termen limitat de valabilitate.

După expirarea termenului de valabilitate, sticlele din plastic vor elibera substanțe chimice în apa îmbuteliată, aspect care duce la modificări de gust și miros”, susţine medicul Dan Vodnar, profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii alimentare, potrivit antena3.ro.

Ce se întâmplă, de fapt, cu apa, dacă depășește termenul de pe ambalaj

Deci, chiar dacă apa în sine nu expiră, ambalajul da și nu este recomandat consumul apei îmbuteliate după data expirării sticlei.

În anul 1987 a fost introdusa una dintre primele reglementari în acest sens, care spunea că orice produs alimentar ambalat nu poate avea o data de expirare mai mare de 2 ani, iar cu timpul, această regulă a devenit un standard la nivel mondial.

Plasticul din care este confecționat ambalajul are un grad de permeabilitate, iar în timp, compoziția acestuia se poate infiltra în apă, contaminând-o. Acești compuși care provin din plastic se pot acumula în organism, ducând la diverse afecțiuni.

În plus, apa îmbuteliată și carbogazificată, care a depășit termenul de expirare, își poate pierde aciditatea, dezvoltând un gust de „stătut”.

Sursa – ziarulunirea.ro