Printre sălcii / O poezie de Dorel Neamțu

Printre sălciile de apă

Ce cunună noaptea-ntreagă

Aștept ziuă să se facă

Să te văd cât mi-ești de dragă

Și din zâmbetul de Soare

Ce cuprinde albastra-mi carte

Am să fac o sărbătoare

TU de-o parte, eu de-o parte

Pașii tăi se-aud în trepte

Printre vuietul de raze

Coborând de sus, pe creste

Răsărind a noastre oaze

 

Și sărutul gurii tale

Ce cuprinde-o mângâiere

Este crucea nunții mele

Sărbătoare de ÎNVIERE

Dintr-un foc ce nu mai arde

TU faci flacără înaltă

Când atingi a mele coarde

Numai TU și nimeni altă

De n-ar fi pe lume crinii

Și izvoarele să tacă

Aș sorbi vinul albinii

Ochii tăi i-aș face apă

 

Și din leagănul în brațe

Ce durează-o cununie

Împletim cu-a vieții ațe

Drumul alb spre veșnicie

Mai sărut încă o dată

Vântul ochilor albaștri

Noapte binecuvântată

Petrecută printre aștri

Și în trecere prin ape

Ne topim cu-o sărutare

Amintiri să ne adape

Cum se-adapă Luna-n mare.