Coboară cărările / O poezie de Dorel Neamțu

Coboară cărările

Peste toate doinele

Numai eu urc dorurile

Cum urcă izvoarele

 

Cântă sărbătorile

Cum cântă viorile

Numai eu nu mai cutez

Pe tine să te visez

 

Saltă căpriorile

Cum se scaldă ploile

Numai eu privesc în vânt

Parcă nu sunt pe pământ

 

Se aprind Altarele

Se sting lumânările

Numai eu nu mă aprind

Pe tine să te cuprind

 

Se varsă ninsorile

Înfloresc iar florile

Numai eu nu mă mai ning

Dorurile să le sting

 

Se ridică zările

Se deșteaptă mările

Numai eu rămân cum sunt

Lângă mare, pe pământ.