De-aș fi / O poezie de Dorel Neamțu

De-aș fi boarea focului

Aș aprinde-a locului

Clipă a sorocului

Să rămân norocului

De-aș fi iarbă de pe mal

M-aș preface într-un șal

Să mă ducă val cu val

Să ajung la tine voal

 

De-aș fi mac roșu-aprins

Aș veni la tine stins

M-aș lăsa în brațe-ntins

C-a mea inima-i aprins

Dacă-aș fi o rândunea

Aș zbura pe fruntea ta

Să-mi fac cuib de a învăța

Să pot iubi DRAGOSTEA

 

Dacă-aș fi un porumbel

M-aș face al tău cercel

Și apoi rotund inel

Ca să-ncap și eu în el

Dacă-aș fi un fulg de nea

Ți-aș îngheța dragostea

Și apoi te-aș săruta

Înghețând și eu cu ea

 

Dacă aș fi pom de Crăciun

Ți-aș aduce de Ajun

Ramură de vis, de fum

Ce arde și nu e scrum

Dacă aș fi ce nu aș fi

Tot pe tine te-aș iubi

Cum iubește Soarele

Ochii tăi, izvoarele

Reci, nemuritoarele.