Dor și vers
Anotimp – versuri de Emil Botta
Nici viori, nici fluiere, nici ploaia prin plete sa-ti suiere ; in tacuta noapte adanca glasul tau nu se aude, nu inca … Din himericele bolti se anina armele noptii, stelele-n ruina; pana la noi inca n-a patruns al codrului clopot ascuns. Cerestile drumuri, toate-s doar aburi si fumuri … Plimba-te, pala, prin aurora, frunte a lucrurilor, luna mea, prora ! Dar vor veni ! O, ce siguri, oaspetii in vestminte de friguri ! Dar vor veni ! O lumina subtire, si naiuri si harfe si lire ! [slideshow_deployCItește mai departe
RUGĂ pentru toamnele mele – versuri de Gheorghe Pârlea
MOTTO: Roadele creştine au şi ele toamnele lor. Rupe-mi lanţurile, Doamne, Lasă-mă să ies din mine Şi mai dă-mi vreo două toamne, Să-mi coc roadele creştine! Inimii găseşte-mi cheie, Că mi-i dăltuită-n piatră Şi-i închisă-n ea o zmeie Ce o ţine ferecată! Şi odată ce-i deschisă, Unge-mi-o cu sfânta-Ţi tină, Dă-i speranţa cea promisă, Umple-o, Doamne, de Lumină! Dar Te tog să ai răbdare, Dă-mi Lumina cu încetul, Că-ntunericul mi-i mare Şi-ndărătnicit procletul! Şi lungeşte-Ţi mila, Doamne, După cât de-ncet mi-i pasul, Rabdă-mă vreo două toamne,CItește mai departe
Veșminte verzi pălesc de’acum pe ramuri – versuri de Gheorghe Deniştean
Vesminte verzi palesc de’acum pe ramuri, Frunze ruginii apleaca’n jos privirea, Si vantul adie mai des printre geamuri, Parca vrea toamna sa’si anunte sosirea. Trandafirii mai stau catarati pe garduri Cu boboci grabiti ce vor sa infloreasca, Petalele se pierd la schimb de anotimpuri Nutrind insa sperante,la anul sa renasca. Sub geam in gradina mai simt mireasma lor Si greierii in cor mai canta printre flori, Refrenul iubirii nascut din soapte de amor, Pe strune de vioara obosita,de niste amatori. Soarele spre asfintit mai tare se grabeste Gonit parcaCItește mai departe
Copii eram noi amândoi- Versuri de Mihai Eminescu
Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam şi înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Şi el citea pe Robinson, Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărţi de joc şi mai spuneam Şi eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Şi l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împreşurată.CItește mai departe
Noaptea de iulie- Versuri de Alexandru Macedonski
A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire… Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc, Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire, Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc. Numai aurul, el singur, imi lipseste-n asta lume, Numai el, dar fara dinsul sunt un biet neputincios… Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi sa ia povara unui trai saracacios ? Pica plins al tineretei pe un sin ce nu palpita, Ai avut sa-l cumperi, e al tauCItește mai departe
Iubire – versuri de Lucian Blaga
Iubesti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti – când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti – când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti – când întreaga făptură,CItește mai departe
Veac de tăcere- Versuri de Adrian Păunescu
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”dacă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”nu” Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”însă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”hai” Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai. De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plânsă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”pleacă”CItește mai departe
Dreptul la întrebare- Versuri de Adrian Păunescu
Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu , simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, CaCItește mai departe
Antiprimavara- Versuri de Adrian Păunescu
Ce dacă vine primăvara Atâta iarnă e în noi Că martie se poate duce Cu toţi cocorii înapoi. În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lîngă mine nu eşti tu. Primăvară, care-ai fost, Nu veni, n-ai nici un rost Poţi să pleci, sîntem reci, Iarnă ni-i pe veci. Schimbări mai grave decît moartea Au fost şi sunt şiCItește mai departe
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut Şi-n lume am pornit pe brânci, De mână Tu m-ai prins atunci Şi mersul, zbor mi s-a părut. Dă-mi mâna, s-o sărut! * Când zările mai largi le-am vrut, Privind orbit spre necuprins, Uşor de mână Tu m-ai prins Şi ochii nu m-au mai durut. Dă-mi mâna, s-o sărut! *Când inima pereche mi-a cerut Şi-n noapte căutam lumină, M-ai prins atunci uşor de mână Şi inimă pereche Te-am avut. Dă-mi mâna, s-o sărut! Când din iubire-am apărut, Când zările mai largi le-am vrut, Când inima-mi perecheCItește mai departe
De ziua ta, femeie
Când te-ai născut, în prag de primăvară, Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate, Un trup armonios precum o lăcrămioară Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate. Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate, Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu Când trebuie să stai prin ape-nvolburate. Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate, În sufletul cât cerul şi-atâta de curat Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate. Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e maiCItește mai departe
O lume… – Versuri de Daniel Aurelian Rădulescu
Creaţie sau evoluţie în timp Obişnuit o denumim, “o lume”… E-un simplu obicei de-a da un nume; Cum vara-i pururi, tot acelaşi anotimp. Cât de perpetuu credem în peren Şi nu distingem fondul, superficiali! Luăm tot, convinşi că suntem imortali… Trăim iluzia de veşnic, parte din refren. De ne-am admite-o purure inconsecvenţă Ştiind că-ntr-o secundă milioane mor, Am renunţa la dreptul unic d-autor… Ne-am fi schimbat ideea despre existenţă. De-am şti că lumea-i alta-n fiecare zi De la microb, ferigă, fluture, varan -Scheletele din morţi, ce-s cât o ţară, într-unCItește mai departe
O, -nțelepciune ai aripi de ceară! – Versuri de Mihai Eminescu
Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt – Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O, înţelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot fără să ne dai nimic, Puţin te-nalţi şi oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Şi totuşi eu în ceruri teCItește mai departe
Miraj de iarna – Versuri de A.E. Baconsky
Aicea totul seamana cu tine Sau poate eu asemanari iti caut; Flori de ninsoare mari, diamantine, Suavi mesteceni-melodii de flaut. Brazii inalti si coplesiti de nea Par crini enormi acoperiti de floare- Cu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o planta suitoare. In sarpele de fum ce suie lin Faptura ta subtire se mladie, Vantul de nord in fulgii care vin Te spulbera, te-adoarme si te-nvie. Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori Tresar si se-nfioara omeneste, Si parca insasi noaptea uneori Cu ochii tai de-aproape ma priveste. O,CItește mai departe
Ţara – Versuri de Vasile Alecsandri
Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoara-a nălucirilor, Gradina mea frumoasă! Ş-avântul tinereţelor Ce-n sânu-mi se trezeşte, Prin lumile poeţilor Zburând mă râtâceste. Şi-n farmecul avântului Tot ce sub ochi răsare În poalele pământului Mai drăgălaş îmi pare; Întinderea câmpiilor În zări mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeaţa e mai verde. Mai nalte sunt inălţimile, Mai cald e mândrul soare, Mai limpezi limpezimile De râuri şi izvoare. Iar fetele cu florileCItește mai departe
Rugăciune din Valea Jiului – versuri de Simion Felix Marțian
O lacrimă prelinsă pe obraz Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune, Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz, Încet, încet, devine rugăciune: Părinte al oricărei îndurări, Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate, Și știi că am venit din patru zări, Aici, acum un veac și jumătate. Ne-a-mbrățișat acest ținut muntos Pe care l-am cuprins cu sârguința, Și-n care am adus, ca un prinos, Nădejdea și iubirea și credința. Munții ni s-au supus sub pumnul greu Și n-am cerut dcât ce se cuvine, Știind că rodul trudei e, mereu, O binecuvântareCItește mai departe
Leagăn pentru toată copilăria – Versuri de Adrian Păunescu
Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Te-asteaptă vise, prunc adormit, În vise viaţa este eternă, Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă, Nici nu e bine tu să le şti, Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, Şi, lângă tine suflet, cor de copii. Astăzi, copile, eu îţi dau pâine, Tu pâinea asta o muşti firesc, Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, Eu, legănându-te, îmbătrânesc. Trupul tau fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeş în somn, Ca să creşti mare, plâng şi te leagan, CopileCItește mai departe
Cu mâine zilele-ţi adaogi… -Versuri de Mihai Eminescu
Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârteCItește mai departe
Din Viata- versuri de Virgil Carianopol
Mi-a bătut în poartă Fericirea Şi intrând în curte m-a strigat. Eram dus alături cu iubirea. A-nchis poarta iute şi-a plecat. Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. A intrat, a stat sub pomii goi. N-a văzut pe nimeni să-i vorbească Şi-a plecat grăbită înapoi. Într-o seară, luminând pe stradă, Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus Tot aşa, eram plecat aproape, Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus. Mi-a bătut în poartă şi Necazul. Eram dus departe. Liniştit, S-a întins pe ţolul de la uşă Şi m-a aşteptat până-am venit. CItește mai departe
Colind
În prag de sfinte sărbători, Colindul sufletului meu v-ajungă, Când stelele încep să plângă Cu-a gândurilor dalbe flori! Să vă încânte clopoţeii Urărilor mele celeste, Iar datinile de poveste Vă mângâie cu căluşeii! Să luminaţi fereastra bine Ca moşul să nu rătăcească, Iar pacea dulce-apostolească Durerile să vă aline! În dansul măştilor bogate Vă prindeţi toţi, cu mic cu mare, Că la aşa o sărbătoare Nu este lipsă de bucate! Primiţi colind dospit, cu gust de pâine Si semănând cu cozonacul înfoiat Ce visele copilăriei niCItește mai departe
Rugăciune pentru 1 Decembrie
Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre Carpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, rabdare si iertare si noroc. Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pîine din import, cînd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despartit în triburi si în secte, în cluburi, în partide si în gasti, iubirile directe sunt suspecte. Doresti succes?CItește mai departe
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre- versuri de Adrian Paunescu
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre Ca două fragede fierbinţi statui Să fim întîia clasica pereche A omenirii noi ce încă nu-i. Să ne iubim cît ne întreabă valul Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul Ceva-ntre rugăciune şi blestem. Ca un barbar ce ţine o tanagră Aşa sîntem pe-acest nisip noi doi Şi stelele ce cad în Marea Neagră Ridică valul sîngelui din noi. Să ne iubim hipnotizaţi de lună Cutreieraţi de-al vaselor tangaj Şi să ne viscolească împreună NinsorileCItește mai departe
Romanta de Toamna- poezie de Vasile Alecsandri
De-aş fi-n a tinereţii floare, Când toate zilele sunt bune, Pe când din inima cu soare În veci lumina nu apune, Multe-aş avea în taină-a-ţi spune Ca să devii tu gânditoare. De-aş fi ce-am fost pe lume-odată, Privind în faţă viitorul, Când mă-ndrăgeam de orice fată Ce-mi părea soră cu amorul, Aş deştepta în tine dorul Cu-a mea cântare înfocată. Dar nu-s în floarea tinereţii, Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice! Mergi dar, copilă,-n calea vieţii Întâmpinând zâmbiri amice. Eu te-oi privi oftând, ferice, Răpit de farmecul frumuseţii. Şi însă de-aiCItește mai departe
Poruncile paradoxale- poezie de Kent M. Keith
Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti. Iubeşte-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse. Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Caută succesul, oricum. Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine. Fă binele, oricum. Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Fii onest şi sincer, oricum. Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte. Gândeşte în stil mare, oricum. Oamenii îiCItește mai departe
O poezie si o icoana – la pomenirea Sfintei Parascheva
RUGACIUNE de Maica Teodosia (Zorica Latcu) din volumul “Icoane pentru paraclis” Paraschiva Cuvioasa Care-ai plans si-ai privegheat, Si cu inima miloasa, Pe cei ce goi ai imbracat, Da-ne mila Ta si noua Inimile sa ne moi- Si cu-a lacrimilor roua Sa ne-mpodobesti pe noi, Cadem Cuvioasa, La mostele Tale, Tu ne izbaveste De cumplita jale. Tu, care-ai fost smerita, Mai mult decat sfintii toti, Iar acuma esti slavita, De mireni si de preoti, Da-ne noua umilinta, Scara catre inaltimi, Intareste-ne credinta, Apara-ne-ca pierim ! Cadem Cuvioasa, La mostele Tale,CItește mai departe
Ce scoala-nalta-i batranetea !
Ce scoala-nalta-i batranetea ! E cea din urma facultate. In ea inveti nu cum se-aduna ci cum se lasa-n urma toate. Talent, putere, frumusete tot ce te-mpodobea odata se scutura ca trandafirii muscati de bruma si de zloata. Zaresti adesea in oglinda un chip strain, si ti se pare ca totul e un joc de umbre si de oglinzi diformatoare. Si, totusi, daca fata-i stramba iar pasii-mpleticiti si grei, tu porti in piept o asteptare, un freamat lin de porumbei. Caci daca treci prin scoala toamneiCItește mai departe
COPIL FRUMOS! (Versuri de Carmen Pricop)
Copil frumos, te-as tine-ascuns In locul unde n-au patruns Nici rautatea, nici mania, In locul unde e stapana bucuria. Si ti-as pastra destelenita Gradina vietii, si-nflorita, Ca un suras sa fie fiecare floare, Pe chipul tau sa rada lumina de la soare. Si ti-as asterne dragoste in cale, Din suflet as lasa sa scuture petale, Ca sa nu simti nici pietre ascutite si nici spini, Sa nu te ratacesti prin maracini. Vise inalte ti-as pazi in palma, Iar zborurilor tale le-as tine vremea calma, Si timpul l-as supune si l-asCItește mai departe
Portret de lume- poezie de Daniel-Dumitru Darie
Minciuna azi e rege, stă la masă, Toţi oamenii în jurul ei roiesc, Mulţi uită să mai meargă pe acasă, Iar alţii cred că doar aşa-i firesc. Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate, În faţa celor mulţi să pară sfinţi, Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi. Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi, Şi chiar când e absurdă socoteala, La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi. Ne luminează cei ce văd lumina Doar dacă-n nori eCItește mai departe
A cui e vina? ( Versuri de C. A. Rosetti )
Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta. Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita! Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine; Vremea şterge toate, nu e vina ta. Când te-aveamCItește mai departe
Plăcerile vieții câmpenești (Versuri de Nicolae Volenti )
Trăiesc singur fără grijă în bordeiu-mi de pământ, Stau la țară… sunt departe de-a orașelor plăcere, Pe dumbrava-ntinerită rătăcește-a mea vedere, Și la fluturul de zboară se oprește al meu gând. Tu amice, îți duci viața într-o lume-mbătrânită Unde răul stăpânește orce cuget muritor Unde pisma, interesul, necredința înnegrită Își ascund sub măști frumoase al lor chip înșelător. Eu în lumea înverzită îmi înec în veselie Orce chin, orce dor gingaș ce-mi aduce vântul rău. Și de-acolo privesc râul cum se scurge pe câmpie Și cum scaldă-n valuri blânde albeCItește mai departe
Risipei se deda florarul- Versuri de Lucian Blaga/ Audio
Ne-om aminti cândva târziu de-aceasta întâmplare simpla, de-aceasta banca unde stam tâmpla fierbinte lânga tâmpla. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se deda Florarul.Polenul cade peste noi, în preajma galbene troiene alcatuieste-n aur fin. Pe umeri cade-ne si-n gene.Ne cade-n gura când vorbim, si-n ochi, când nu gasim cuvântul. Si nu stim ce pareri de rau ne tulbura, piezis, avântul. Ne-om aminti cândva târziu de-aceasta întâmplare simpla, de-aceasta banca unde stam tâmpla fierbinte lânga tâmpla. Visând, întrezarim prin doruri –CItește mai departe
Versuri „Adrian Paunescu- Să ne iubim pe ţărmul mării negre” /VIDEO
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre Ca două fragede fierbinţi statui Să fim întîia clasica pereche A omenirii noi ce încă nu-i. Să ne iubim cît ne întreabă valul Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul Ceva-ntre rugăciune şi blestem. Ca un barbar ce ţine o tanagră Aşa sîntem pe-acest nisip noi doi Şi stelele ce cad în Marea Neagră Ridică valul sîngelui din noi. Să ne iubim hipnotizaţi de lună Cutreieraţi de-al vaselor tangaj Şi săCItește mai departe
Cu mâine zilele-ţi adaogi…( Versuri de Mihai Eminescu)
Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg,CItește mai departe
Interior – Versuri de Otilia Cazimir
Ramai!… Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai… -Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica. As vrea sa-mi spuie cineva pe nume… Ma simt asa de singura si mica De parca numai noi am fi pe lume. Prin geamul aburit si transparent, Se uita-afara florile din glastre Cu gatu-ntins spre soarele absent. Se-ntuneca. Si focul prin unghere Invalmaseste palpairi albastre Cu umbre nestatornice si moi. – Asculta… oare ce s-aude?… – Cu haina rupta, plina de noroi, Cu plete ude, Se uita ToamnaCItește mai departe
VIDEO/ Cel mai frumos poem de dragoste – A Thousand Kisses Deep ( VERSURI DE LEONARD COHEN )
Ai venit la mine in dimineata aceasta Si mi te-ai oferit usor, Ar trebui sa fii un barbat Ca sa stii cat de bine si de dulce este. Jumatatea mea reflectata, Ruda mea cea mai apropiata, Te stiu in somnul meu Si cine, daca nu tu, m-ar lua inauntru? O mie de saruturi profunde … Te-am iubit cand ai inflorit ca un crin la caldura, Vezi, sunt doar un alt om de zapada Care sta in ploaie si lapovita, Care te-a iubit cu dragostea lui rece, SiCItește mai departe
Ţara de pripas (Versuri de Alexandru Vlahuţă)
Iată o poezie scrisă de Alexandru Vlahuţă (1858-1919), mai actuală ca niciodată Un vechi tolbaş de vorbe late, Om norocos din cale-afară, S-a pomenit pe neaşteptate Stăpân peste întreaga ţară. Din ea-şi făcu o prăvălie, Şi ca un negustor de treabă, Pentru ca-n lume să se ştie, Prinse-a striga de la tarabă Poftiţi aici! Oricine are Obrazul fără de ruşine Ş-o conştiinţă de vânzare… Poftiţi să faceţi târg cu mine! Prostie, lene, linguşire, Eu cumpăr tot. Veniţi aici! Şi cei mai nărăviţi din fire Mi-or fi tovarăşiCItește mai departe
Despartire in flori (Versuri de Adrian Paunescu)/ AUDIO
La sarbatoarea florilor de mar, cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum ne promisesem asta iarna. La sarbatoarea focurilor mari, cand toata lumea varuie de Paste, din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea abia te mai cunoaste. La sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele-n batrani se poticneste, iubindu-te iti spun: ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nadejde. Adio, deci, mai e ceva de zis, cand cad din geam deodata doua glastre: se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre.CItește mai departe
Poezia vieţii (Versuri de Ioan Vasiu)
când pâinea aburindă se zbate în desagi declar şi luaţi aminte la ceea ce vă spun prieteni de oriunde, prietenii mei dragi, că poezia vieţii e tot ce am mai bun când porumbeii păcii în palme poposesc spre-a ciuguli căldura acestui secol dens de la tribuna zilei necontenit rostesc că poezia vieţii e unicul meu sens când anotimpul tânăr ne-adună la un loc vă zic cu voce tare, chiar dacă v-am mai zis de-atâtea ori – sau poate nu v-am mai zis deloc – că poezia vieţii eCItește mai departe
Serghei Esenin – Săruta-mă mereu, chiar dacă…(audio)
Săruta-mă mereu, chiar dacă Durerea m-o răpi-n potop. Voinţa rece nu se-mpacă Cu-al sângelui vioi uncrop. În al petrecerii avânt Să nu vrem cupa sfărâmată. Pricepe ca pe-acest pământ Noi nu trăim decât o dată. Întoarce-te spre cerul orb, Prin ceaţa mucedă, priveşte, Cum luna ca un galben corb Deasupra lumii se roteşte. Săruta-mă mereu, iubito! Căci îmi cobeşte primprejur Şi moartea mea a presimţit-o Acel ce fâlfâie-n azur. În vestejire dacă scapăt, De-i de murit, atunci să mor. Vreau buzele-ţi până la capăt Să le sărut încetişor. Albastra dormitare-aCItește mai departe
Ciprian Porumbescu – Cântecul Tricolorului
Trei culori cunosc pe lume Ce le ţin de-un sfânt odor. Sunt culor de-un vechi renume Suveniri de-un brav popor. Roşu-i focul ce-mi străbate Inima-mi plină de dor Pentru sânta libertate Şi al patriei amor. Auriu ca mândru soare Fi-va-l nostru viitor Pururea-n eternă floare Şi cu luci netrecător. Iar albastrul e credinţa Pentru naţiea ce-o nutrim, Credincioşi, fără schimbare, Pân-la moarte o să fim. Pân-pe cer şi cât în lume Vor fi aste trei culori, Vom avea un valnic nume Şi unCItește mai departe
Leoaica tânără, iubirea ( versuri de Nichita Stănescu)
Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă. Mă pândise-n încordare mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă. Şi deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape. Şi privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două, şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă şi la bărbie, dar mâna nu le mai ştie. Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire, peste care trece-aleneCItește mai departe
A XI-a poruncă (Versuri de Ion Minulescu)
Ascultă, priveşte şi taci!… Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti, Şi taci, să-nţelegi ce să faci… Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte – Când simţi că păcatul te paşte! Când simţi că duşmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinţa, Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa Şi candela minţii nu-ţi stinge – Când simţi că duşmanul te-nvinge! Când braţele-ncep să te doară, De teamă să nu-mbătrâneşti, Rămâi tot cel care eşti – Aceeaşi piatră deCItește mai departe
Departe, Cine Stie…(Versuri de Victor Eftimiu)
Departe, cine ştie în ce oraş ploios Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine, Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros – Departe … cine ştie în ce oraş ploios … Cu fruntea sprijinită pe degetele pale În ochii tăi, străino, aduni melancolie Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale – Cum stai aşa … cu fruntea în degetele pale … Afară plouă … plouă … şi vântul toamnei bate Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie, În jurul meu s-aşterne pustiu … singurătatea – Afară plouă …CItește mai departe
Pierduţi in paradis ( versuri de Constantin Tomescu)
Culege-mă din picături de stele Atinge-mă, sărută-mă cu ele Şi risipeşte-mă sub ultimele ploi Invaţă-mă să le impart la doi. Ia-mi trupul in visări cu tine Respiră-mă cu gândurile pline Priveşte-mă cu palmele deschise Adună-mă din mângâieri promise. Şi fi a mea cât ţine orizontul De parcă, cerul ne-ar permite totul De parcă am putea pluti mereu, Şi nici un drum vreodată n-ar fi greu. Cunoaşte-mi, fiecare dor Arată-mi despre tine orice zbor Pe urmă, strânge-mă aproape… Şi povesteşte-mi-le iar pe toate. Şi uită toată astă lume,CItește mai departe
Adrian Păunescu – Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Şi-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mîinii mele. Lucru lung şi monoton Să te înviez, femeie, Eu, bolnav Hyperion Hai şi umblă, Galatee ! Dacă tu ai dispărea Fi-ţi-ar moartea numai viaţă Dulcea mea, amara mea Aş pleca în ţări de gheaţă. Să te fac din ţurţuri reci Să te-mbrac în promoroacă Şi apoi să poţi să pleci Orişiunde o să-ţi placă… De-aiCItește mai departe
Cupa (Versuri de Radu Stanca)
De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti Nu cu săptămânile, cu anii. Ca o cupă suptă în pierzanii Dintr-o dată simţi că te goleşti. Părul vechi cu care te-ai culcat Seara, dimineaţa este altul. Ai făcut pe negândinte saltul, Singur nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat. Totul a fost brusc, neprevăzut, Cupa s-a ciocnit şi-acum e spartă. Şi prin trupul tău, ca printr-o poartă, Peste noapte doi s-au petrecut. Doi drumeţi setoşi care-ar mai bea Cupa ce stă-n ţăndări la o parte, Unul vine repede din moarte, Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea. N-are nici un rostCItește mai departe
